Mic Antiretikon – Mândria, cauză a ereziilor

Spune Apostolul Pavel lui Tit: ,,Omului eretic să-i spui o dată, de două ori să se lase de erezia sa. Nu insista prea mult, acest om este pierdut”. Ce vrea să spună Apostolul aici? Despre ce este vorba? Este vorba despre suflet: este vorba despre mândrie. Şi, când spune să-i vorbeşti ,,o dată, de două ori”, nu mai mult, vrea să arate că mândria, dacă nu este o patimă de netămăduit, este, cel puţin, foarte greu de vindecat. Iar mândria omului, de foarte multe ori, este cea care dă naştere ereziei. Slava deşartă îi face pe oameni să vrea să se distingă de ceilalţi, chiar dacă acest lucru înseamnă să se pună în slujba răului şi împotriva Lui Dumnezeu. Astfel de oameni se aseamănă lui Iróstratos. Acest Iróstratos a fost un om neînsemnat în vremea lui Alexandru Macedon. Chiar în noaptea în care s-a născut Alexandru, Iróstratos a dat foc templului zeiţei Artemis din Efes, fiindcă, înăuntrul lui avea dorinţa puternică de a se face cunoscu şi de a rămâne în istorie cu orice chip. Iar atunci când a fost prins, s-a dat dispoziţie ca numele lui să nu apară nicăieri, ca să nu se realizeze planul pe care el şi l-a propus. Cu toate acestea, numele său a rămas în istorie, fiind asociat cu slava deşartă, sau slava lui Iróstratos, fiindcă a vrut să devină cunoscut cu orice preţ. Vedeţi că omul are înăuntrul lui această dorinţă de a se face cunoscut, de a fi slăvit de către oameni, iar această mândrie diavolească îl conduce până acolo încât ajunge să promoveze şi să susţină erezia. În general, omul mândru nu se dezice de ceea ce el înţelege din ceea ce spune Dumnezeu, în loc să creadă întocmai tot ceea ce spune Dumnezeu.