Mic Antiretikon – Pretextul

Totul a început de la un călugăr dominican, Johann Tetzel. Acesta vindea indulgenţe în regiunea Saxonia din Germania. Atunci, un preot la Bisericii Apusene , Luther – care, desigur, ca preot, ştia mult mai mult despre ceea ce se întâmpla în Biserică – când a văzut şi acest lucru, că vindeau hârtii pentru iertarea păcatelor, nu a putut să mai reziste, şi s-a ridicat împotriva lor. Mai apoi, s-a apucat şi a scris o plângere care conţinea 95 de articole. A  scris această plângere în limba latină, şi a făcut-o cunoscută tuturor mai apoi. Cum am spune astăzi, a făcut-o ,,publică”. Trebuie spus că exista obiceiul, în vremea respectivă , ca, oricine dorea să îşi exprime o opinie în materie de religie, sau o părere politică, scria un manifest (aşa cum a făcut şi Luther) şi îl afişa pe uşa catedralei oraşului, şi, oricine dorea să discute despre cele afişate, stabilea un loc public şi o dată anume unde urma să aibă loc discuţia. Aşa se obişnuia să se procedeze în vremea aceea. Aşadar, Luther s-a folosit şi el de această cutumă, şi a afişat public manifestul său – care conţinea 95 de puncte împotriva iertării păcatelor cu ajutorul ,,indulgenţelor” – pe uşa catedralei din Wittenberg (afierosită Tuturor Sfinţilor), la 31 octombrie, în ajunul sărbătorii Tuturor Sfinţilor. Datorită faptului că, în ziua aceea a venit foarte multă lume la biserică, mulţi au citit şi s-au informat cu privire la cererea lui Luther, şi s-a creat un entuziasm general pentru că, în sfârşit, cineva a avut curajul să ia atitudine împotriva samavolniciei şi a rătăcirilor de tot felul ale Romei. Atunci, poporul credincios a început să ia atitudine, şi acest manifest în 95 de puncte s-a răspândit cu repeziciune nu doar în Germania, dar şi în Franţa şi în Elveţia.