Minuni contemporane ale Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie din Magnesia

În prezent, Sfântul Haralambie este foarte cinstit în Grecia. În Atena există două Biserici care-l prăznuiesc în mod festiv, pe 10 februarie: una se află în Ilíssia și cealaltă în Pedion Areos. Este cinstit și prăznuit în mod deosebit și în orașul Filiatrá din Peloponez.

Cu toate că au trecut secole întregi de la martiriul Sfântului Haralambie și nu au existat scrieri care să fie citite pentru a-l aduce în memoria noastră, totuși amintirea lui s-a păstrat vie până în zilele noastre. Acest lucru se datorează, desigur, sfințeniei, martiriului și minunilor pe care le săvârșește, minuni ce nu pot fi cuprinse în această cărticică, ci în volume întregi și voluminoase. Menționăm în mod semnificativ doar două minuni petrecute în vremurile noastre.

Cum a salvat Sfântul Haralambie orașul Filiatrá

Una dintre minuni s-a petrecut în anul 1943, în Filiatrá, în vremea crâncenei ocupații a Greciei de către germani. Această minune a emoționat până astăzi nu numai pe locuitorii din Filiatrá, ci pe toți grecii.

De la comandamentul militar german din Trípoli s-a ordonat guvernatorului german Kondau să organizeze un sabotaj pe care luptătorii de rezistență să-l pună în aplicare și, astfel, să incendieze orașul Filiatrá, să omoare un număr de notabilități ai orașului și să aresteze 1.500 de alți localnici, pe care să-i trimită în Germania, de unde, desigur, nu urma să se mai întoarcă nimeni.

Ofițerul Kondau a dat ordin soldaților, ca în ziua următoare, la șase dimineața, să înainteze în oraș fără milă în executarea ordinului cu utilajele de distrugere.

Arhimandritul Theodoros Kotsákis, predicator al Mitropoliei din Trípoli, care se trăgea din Filiatrá, aflând despre această posibilă tragedie, a fost cuprins de durere și tristețe, încât neștiind ce să facă pentru a-i salva pe localnicii orașului, a luat cu el pe cineva care cunoștea limba germană și a mers în Trípoli, la casa comandantului german. Așteptând pe hol să fie primit, auzi din biroul comandantului strigăte, înjurături, tulburare mare. O grecoaică îl trase atunci de rasă și-i spuse să plece, ca nu cumva să fie și el executat pe loc.

Arhimandritul a plecat de acolo, însă i-a alertat pe toți locuitorii din Trípoli să facă rugăciune în aceea noapte la Sfântul Haralambie, patronul spiritual al satului Filiatrá, ca să-i izbăvească de această nenorocire. Același lucru au făcut și locuitorii din Filiatrá, care simțiseră că li se pregătește ceva.

Sfântul le-a ascultat rugăciunea și în chip minunat i-a apărut noaptea în vis ofițerului Kondau. I s-a înfățișat ca un bătrân grav, măreț, purtând veșminte sfinte și barbă albă strălucitoare. Era un chip, pe care Kondau, protestant sau, mai degrabă, necredicios, nu-l mai văzuse niciodată în viață sa. Cinstitul bătrân îi spuse cu blândețe:

-Ascultă, fiul meu, ordinul pe care l-ai primit, să nu-l execuți!

Visul păru realitate și îl impresionă mult pe ofițer. Se trezi, dar adormi la loc cu hotărârea de a executa ordinul. Sfântul i s-a înfățișat iarăși în somn și-i spuse:

-Să faci ce ți-am spus! Să nu execuți ordinul. Nu te teme. Eu voi avea grijă să nu fi pedepsit.

Neamțul se trezi din nou și în minte i se rostogoleau cuvintele Sfântului. Dar era cu neputință să nu execute acel ordin, pentru că nemții l-ar fi executat. A adormit din nou și pentru a treia oară bătrânul i-a spus:

– Ți-am spus să nu te temi! Eu voi avea grijă să nu fii pedepsit. Te voi ocroti și pe tine și pe oamenii tăi și o să vă întoarce la casele voastre fără să pățească nimeni nimic.

La început, ofițerul a vrut să nesocotească porunca Sfântului și să se arate tare. Însă, în ciuda necredinței lui, a cedat… căci în noaptea aceea, ofițerul german, așa cum el însuși avea să povestească, a auzit în somn glasuri și plânsete, ca de la niște oameni asupriți undeva în curtea lui. Apoi, se apropiau niște arătări vii, care păreau a fi femei, multe femei, care se loveau cu pumnii în piept, din cauza cumplitei nenorociri și dureri ce se abătuse asupra lor. Plângeau, se revoltau și blestemau de durere pentru uciderea copiilor și a nepoților lor, care urma să se întâmple. Toate strigătele s-au făcut apoi un nor, care urca spre înălțimile cerului fără să cadă ceva pe pământ.

Ofițerul a mai văzut apoi în vis și niște nori negri întunecați, care ieșeau din camera sa și, urcând la cer, umbreau soarele, ce se ascunsese de norii aceștia ca și ar fi fost ființe cuvântătoare, și întunecau fețele soldaților săi. Unii soldați se înfricoșau, alții cereau ajutor făcându-și semnul crucii, iar alții alergau să se ascundă după măslini.

Kondau se trezi îngrozit. Încerca să vorbească, dar nu putea. Ținea numai gura deschisă și privea cu ochii minții imaginea visului ce-l avusese. Îl avea încă în fața ochilor pe acel bătrân care îi apăruse de trei ori în vis și care avea figura unui sfânt din calendarul ortodox. Când și-a revenit din coșmar, a început să se gândească la răul care urma să se întâmple: să fie omorâți oameni și ca niște câini să rămână neîngropați. Să fie arse într-o clipă case, care dăinuiau acolo de veacuri întregi!

Aceste gânduri îl tulburau, dar iarăși își spunea în sine:

– Eu am spus că ard satul și îl voi arde.

Ațipi din nou, și bătrânul, Sfântul Haralambie, apăru înaintea lui amenințător și stăruitor, spunându-i cu glas puternic și convingător:

– Ai grijă! Orașul nu va fi ars, iar locuitorii nu vor fi prinși. Sunt nevinovați. Auzi?

Atunci Kondau și-a întremat genunchii care tremurau, s-a ridicat și a lua telefonul. Cu glas tremurat, a telefonat comandantului german din Trípoli. Și acesta încerca să deschidă gura pentru a-i da ordinul, dar nici el nu putea să vorbească, ci numai murmura. Încerca să se răstească pentru a i se executa ordinul, dar nu avea putere. Ce se întâmplase? În aceeași noapte și el văzuse în vis pe Sfântul Haralambie, așa cum îl văzuse și i-l descrisese acum la telefon ofițerul din Filiatrá:

– „Scrieți: se anulează distrugerea satului. Veniți imediat la mine, mâine la prânz”.

Când s-a luminat de ziuă s-a anunțat revocarea deciziei germanilor. „Seara se va sălăjlui plângerea, iar dimineața bucuria”. Primind această veste, oamenii bucuroși se revărsară pe drumuri, în piețe și cafenele….

Atunci, un grup de soldați și subofițeri germani, având în mijlocul lor pe ofițerul Kondau și doi preoți ortodocși, străbăteau drumurile, mergând de la o Biserică la alta. Au început de la Biserica Sfântului Ioan, au trecut pe la Sfântul Nicolae, pe la Sfântul Atanasie și, în cele din urmă, s-au îndreptat spre Biserica Maicii Domnului.

Ofițerul căuta să găsească icoana Sfântului, care i se arătase în somn. Când i-au deschis ușa Bisericii Maicii Domnului, a recunoscut în icoane pe Sfântul Haralambie și a înțeles cine îi poruncise în vis. Acest protestant și ateu își făcu semnul crucii și spuse câteva rugăciuni în limba lui, pe care preoții nu au putut să le înțeleagă.

Apoi, le-a cerut preoților să-i spună cine este bătrânul din icoană. Aceștia i-au povestit că este Sfântul Haralambie, care a îndurat multe chinuri pentru Hristos și a săvârșit încă din timpul vieții multe minuni, continuând să săvârșească și în zilele noastre.

Bucuria localnicilor din Filiatrá și recunoștința lor față de Sfântul nu poate fi descrisă în cuvinte. Îi dădeau slavă lui Dumnezeu și îi mulțumeau Sfântului Haralambie pentru minune.

După ce s-a terminat războiul, ofițerul împreună cu oamenii săi s-au întors teferi și nevătămați în Germania, la casele lor, după cum îi făgăduise Sfântul. A păstrat vie amintirea minunii și, rămânând recunoscător Sfântului, și-a dorit foarte mult să se întoarcă din Germania pentru a se închina la sfintele lui moaște. Și, într-adevăr, după doi ani, ofițerul neamț a venit împreună cu soția sa în Filiatrá. Însă nu a reușit să ajungă la praznicul Sfântului, pentru că a sosit cu o zi mai târziu, pe 11 februarie.

Când l-au văzut localnicii din Filiatrá s-au bucurat atât mult, încât au mai sărbătorit o dată pomenirea Sfântului Haralambie, cântându-i troparul, întinzând mese și bucurându-se.

De multe ori de-a lungul anilor, Kondau împreună cu soția, copiii și alți compatrioți, a mers pe 10 februarie, în Filiatrá, pentru a se închina Sfântului Harlambie cu credință. În inima lui înflorise Ortodoxia.

Într-o spital din Atena

Cealaltă minune s-a petrecut cu Constantin Livadá, funcționar public la aceea vreme. Iată cum o descrie:

„În ianuarie, în anul 1931, am fost internat într-un spital din Atena, prezentând o inflamație a ficatului. Vreme de patru săptămâni m-a chinuit febra, care zi și noapte nu scădea mai puțin de 39-40 grade, având dureri îngrozitoare.

Seara, în ajunul sărbătorii Sfântului Haralambie, pe 9 februarie 1931, fiind în stare de inconșiență și de epuizare din cauza febrei prea mari, am văzut intrând în salon un preot impunător cu barba lungă. S-a apropiat de mine, nevrednicul, și nu de bolnavul din fața mea, care era pe moarte din cauza unei peritonite. M-a mângâiat pe cap și mi-a spus: „Nu te teme…Mâine vei fi complet sănătos. Ești un om bun”.

După ce a plecat, am întrebat-o pe monahia Evanthía, care se afla lângă mine și își împlinea datoria de asistenta, cine a fost preotul care tocmai intrase?

-Nu am văzut nici un preot, mi-a răspuns monahia.

Apoi, povestindu-i ce am văzut, monahia și-a făcut semnul crucii și mi-a spus:

-Mâine este Sfântul Haralambie și te vei însănătoși.

Am căzut apoi într-un somn adânc. Din aceea clipă febra a început să scadă. A doua zi dimineață  nu mai aveam febră, nici dureri de ficat, mă simțeam foarte bine. Tot în aceea dimineață, profesorul doctor N. Alivizátos, împreună cu patologul Andréas, fratele său, m-au examinat pentru a stabili data operației chirurgicale. Mi-au făcut o serie de analize, iar la palparea ficatului nu au mai simțit inflamația și nici chistul hidatic (de opt degete) al ficatului. Ficatul era normal!

Monahia le-a povestit medicilor întâmplarea din timpul nopții. Mi-au arătat și icoana Sfântului Haralambie, pe care l-am recunoscut. Era același pe care îl văzusem. Medicii mirați au exclamat:

– Sus mâinile, jos cuțitele. În seara aceasta, în spitalul nostru a avut loc o minune a Sfântului Haralambie!

Mai târziu, după trecerea anilor, am aflat că Sfântul Haralambie este tămăduitorul bolilor infecțioase, cum a fost și boala mea”.

Sfântul Haralambie în viața oamenilor

Sfântul Haralambie este sărbătorit în multe regiuni ale Greciei, fiind ocrotitorul bolilor contagioase și, mai ales, a ciumei. De aceea, Sfântul este ilustrat în icoane, călcând peste ciumă, înfățișată ca o femeie hidoasă, care scoate fum pe gură.

Sfântul i-a ajutat foarte mult pe fermieri, în vremea în care nu existau medici veterinari, iar boii erau de mare folos în gospodăria oamenilor.

În vechime, în ajunul sărbătorii Sfântului Haralambie, plugarii așezau în casele lor, lângă vatră, o lumânare mare din ceară curată spre pomenirea Sfântului, pe care o lăsau să ardă toată noaptea, iar dimineața duceau prescură la Biserică pentru Sfânta Liturghie. Ei săvârșeau toate acestea, pentru ca Sfântul Haralambie să le ocrotească boii pe întreg parcursul anului.

Sfântul este, de asemenea, protectorul tuturor animalelor. De aceea, păstorii din Creta îl rugau pe Sfântul Haralambie să le vindece animalele, atunci când acestea erau bolnave.

Sfântul Haralambie este și patronul spiritual al orașului Preveza. Locuitorii acestuia, atârnă de icoana Sfântului o mulțime de prinoase. Dintre aceste prinoase, specifică este o cămașă din pânză, care este confecționată într-o singură zi!

Mai multe femei se adună într-o casă, unde torc și țes bumbac. Cu acest material făcut într-o zi, se confecționează apoi cămașa.

Acest obicei păstrează amintirea unei minuni săvârșite de Sfântul Haralambie. Odată, Sfântul a fost vizitat de niște săteni care își părăsiseră satul din cauza ciumei care îi decima zilnic. Din recunoștință, pentru că Sfântul îi ocrotise, i-au dat în dar o cămașă ce fusese țesută din bumbac și cusută într-o singură zi…..

Sursa: Arhim. Haralambos D. Vasilopoulos, „Viețile Sfinților”: Sfântul Haralambie, Editura „Presa Orotdoxă”