Rugăciunea

Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu. Este dialogul omului slab și păcătos cu Dumnezeul atotputernic și sfânt. Astăzi oamenii dispun de multe mijloace de a comunica între ei. În ultimii ani, tot mai mulți comunică cu ajutorul telefoanelor mobile sau prin satelit. Rugăciunea este telefonul mobil prin care putem vorbi direct cu Dumnezeu, în orice moment și oricât vrem. Dumnezeu, în nesfârșita Sa iubire de oameni, ascultă cu mult drag glasul creaturii Sale. Îl ascultă cu multă luare aminte și răspunde cerințelor noastre, oferindu-ne din belșug tot ceea ce ne este de folos spre mântuirea sufletelor noastre.

A ne ruga înseamnă a ne deschide sufletele înaintea lui Dumnezeu. Înseamnă a depune la rădăcina Crucii toate necazurile, nevoile, bolile, patimile și poftele noastre necurate, toate slăbiciunile care ne îngrădesc voința și ne încorsetează libertatea, toate gândurile rele și toată sărăcia noastră. Și a cere de la Domnul să ne mântuiască, să ne elibereze de toate acestea.

Rugăciunea este cea mai delicată, cea mai nobilă și mai înaltă funcție a sufletului nostru. De aceea, cel care se roagă este cel mai delicat, mai nobil și mai distins om. Nu există un mod mai productiv de a ne umple timpul decât rugăciunea. Odată, un oarecare om bogat spunea: «Nu mă deranjați, căci fiecare minut pierdut mă costă mulți dolari. Lasați-mă să gândesc cum să câștig cât mai mulți bani». Oare noi, cei credincioși, suntem preocupați ca fiecare minut să-l dedicăm rugăciunii? Pentru noi, timpul are valoare numai atunci când este dedicat rugăciunii. Anii noștri se vor număra în funcție de cât timp am rezervat rugăciunii. În rest, a fost timp pierdut!

Rugăciunea este acel izvor tainic care îl adapă pe credincios cu curaj, bărbăție și puterea de a continua. Rugăciunea alungă și îndepărtează de la noi toate duhurile necurate, oricât de puternice și de neînduplecate ar fi acelea. Dacă credinciosul se roagă cu multă râvnă, atunci demonul nu se va apropia de el. «Acest neam (de demoni) nu iese decât cu rugăciune și post», ne avertizează Domnul (Marcu 9, 29). Rugăciunea curată, insistentă și înflăcărată biruiește orice patimă, oricât de puternică ar fi aceasta și oricât de adânci ar fi rădăcinile sale.

Sfântul Serafim de Sarov, acest mare ascet rus, ne îndeamnă să ne rugăm pentru ceilalți, fără să luăm seama la păcătoșenia noastră, iar Dumnezeu va asculta glasul rugăciunii noastre. Așadar trebuie ca, pătrunși de iubire, să ne rugăm pentru semenii, prietenii și vrăjmașii noștri, căci numai așa ne vom asemăna preabunului Tată nostru ceresc, Cel care «face să răsară soarele peste cei cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți» (Mat. 5, 45).

Poporul grec nu este un popor prea rugător. Religiozitatea sa se epuizează în păstrarea tradițiilor și obiceiurilor. De aceea, poporul nostru ignoră această imensă comoară – rugăciunea – care îi poate da atâta putere și bogăție sufletească, încât să devină cel mai fericit și mai autarhic popor din lume.

Putem să ne rugăm mereu și în orice loc. Când lucrăm pe câmp sau la magazin, când ne ocupăm cu comerțul, când pescuim pe mare, când călătorim pe uscat, când ne odihnim în pat, în toate aceste cazuri putem șopti două cuvinte de rugăciune. Aceste cuvinte nu se vor pierde nicicum, ci vor atrage harul lui Dumnezeu, binecuvântarea cerului în viața noastră și astfel toată ziua, tot timpul nostru se va umple de bucurie și fericire, căci vom fi sub acoperământul harului Domnului nostru, Iisus Hristos.

Nu conteni a te ruga, frate! Când lucrezi sau când te odihnești, când te afli la volan, când te duci la culcare sau în timp ce mănânci. Spune neîncetat rugăciunea minții, căci, odată cultivată în suflet, aceasta va deveni parte a ființei tale. Va veni singură și ți se va sălășlui în suflet, unde va rămâne pentru tot restul vieții tale. Biciuiește-i pe demoni cu numele Domnului nostru Hristos, așa cum ne îndeamnă Sfinții Părinți. Repetarea deasă a rugăciunii, încetul cu încetul, ne curățește sufletul de orice patimă și poftă vicleană, împodobindu-l cu preafrumoase virtuți. În Biserica noastră Ortodoxă, s-a consacrat așa-numita rugăciune a inimii. De aceea, Sfinții Părinți îi îndeamnă – nu numai pe monahi, ci și pe cei care trăiesc în lume – să rostească neîncetat această rugăciune.

Așadar să te rogi neîncetat, frate, cu aceste cuvinte: «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă», «Doamne miluiește», «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi» sau «mântuiește-ne pe noi». Rostește aceste rugăciuni în taină, fără să te audă nimeni, fie că ești la lucru, pe drum, la masă sau în pat. În orice împrejurare a vieții tale să te rogi neîncetat. Marii pustnici și asceți nu știau de Paște, de sărbători sau de slujbele din zilele de rând. Știau numai de rugăciune. Numai cu ajutorul rugăciunii vom atrage mila Domnului asupra noastră. Dascălii și profesorii să-i învețe pe copii cum să se roage. Nu e nevoie de atâtea dovezi despre existența lui Dumnezeu, ci e nevoie de rugăciune; trebuie să învățăm să ne rugăm, căci rugăciunea îl sfințește pe om. De aceea diavolul se străduiește din răsputeri să ne împiedice să ne rugăm, fiindcă luptă împotriva a tot ceea ce e de folos pentru om.

Rugăciunea este mai presus de orice virtute. De aceea, să nu conteniți a vă ruga. Să vă rugați ca vameșul, ca tâlharul, ca desfrânata, ca femeia cananeancă. Să vă rugați cu smerenie, cu inimă zdrobită, având conștiința nevredniciei în fața lui Dumnezeu. Să iubiți rugăciunea făcută acasă. Prea multe ieșiri strică.

Mai mult ajutăm lumea cu rugăciunea, decât cu banii. Rugăciune, rugăciune, rugăciune… Rugăciunea îl poate îndupleca pe Dumnezeu să trimită harul și mila Sa către noi.

Puteţi citi mai multe despre părintele Serafim Dimópoulos aici:

http://www.pemptousia.ro/2013/11/ieromonahul-serafim-dimopoulos-partea-i/

Sursa: Părintele Serafim Dimópoulos, editura Asociației Creștin-Ortodoxe «Sfântul Ioan Hrisostom», Lárisa 2011.