Sfântul Tarasie, Arhiepiscopul Constantinopolului – 25 februarie

Sfântul Tarasie, Arhiepiscopul Constantinopolului – tunderea întru monahism, ilustraţie din Istoria lui Ioannis Skilitzes, manuscris sec. XII, Biblioteca Nacional de Espana

Sfântul Tarasie s-a născut, a crescut și a fost educat în Constantinopol, trăgându-se din părinți evlavioși și nobili, Gheorghe și Ecaterina, rude ale Sfântului Fotie Patriarhul (prăznuit la 6 februarie).

Sfântul Tarasie, Arhiepiscopul Constantinopolului – frescă, mănăstirea Decani, sec. XIV

Dobândind educație și învățătură aleasă, a fost ridicat la ranguri înalte. Situația bisericii din acea perioadă era destul de serioasă. Încă se mai ducea război împotriva icoanelor, iar după moartea Patriarhului Pavel al IV-lea, tabăra ortodocșilor era din ce în ce mai slăbită. Împărăteasa Irina, a înțeles ca e nevoie de un conducător al Bisericii evlavios, cu învățătură teologică și capacitate administrativă pentru a putea face faţă evenimentelor și problemelor din acea perioadă.

Astfel, laic fiind, Sfântul Tarasie a fost ales Patriarh al Constantinopolului. A refuzat, dar primind promisiunea sprijinului imperial în vederea întrunirii unui Sinod  Ecumenic care să abordeze diferite probleme teologice și religioase, a acceptat. Hirotonia noului Patriarh a avut loc pe data de 25 decembrie 784.

În toată vremea cât a fost Patriarh, Sfântul Tarasie a avut grijă să restabilească bunele relații cu Biserica Romană păstorită de Papa Adrian I (771-795) și să întrunească Sinodul al VII-lea Ecumenic în anul 787, la Niceea, sinod care avea să condamne iconoclasmul, stabilind ca definiție dogmatică de bază scrierile Sfântului Ioan Damaschin. A opta sesiune a Sinodului a avut loc la Constantinopol, la palatul regal, iar Împărateasa Irina și fiul ei, Constantin, au semnat hotărârile luate de sinod.

Sfântul Tarasie a luptat împotriva simoniei, a luării de mită și a obținerii posturilor bisericești cu bani, îndeosebi a scaunelor episcopale. În paralel, Sfântul a dezvoltat acțiuni caritabile și sociale, distingându-se prin milostenia față de săraci. Dragostea sa pentru monahism o arată ridicarea unei mănăstiri în strâmtoarea Bosfor, acolo unde și avea să fie înmormântat după trecerea sa la cele veșnice, petrecută în miercurea din prima săptămână a Postului Mare al anului 806.

Sinodul al VII-lea Ecumenic, icoană pe lemn de la Mănăstirea Novodevic, Rusia, sec. al XVII-lea

În anul 813, Împăratul Mihail I Ragaves (811-813) a îmbrăcat mormântul Sfântului în argint, arătând astfel, atât el cât și Împărăteasa Procopia, cinstirea lor faţă de Sfântul Patriarh Tarasie.

Pomenirea Sfântului se face pe 25 februarie.

Sfântul Tarasie, Arhiepiscopul Constantinopolului – frescă, mănăstirea Stavronikita, sec XVI

Troparul Sfântului, glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.