Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat – 8 februarie
8 February 2014Teodor Stratilat, cu cinul său fiind,
Prin tăiere, oştean Lui Dumnezeu s-a arătat,
Grumazul cel puternic, lui Teodor cel Minunat,
Întru a opta zi i l-au tăiat.
Sfântul Teodor Stratilat era originar din Evháita Galatiei, şi locuia în Iráklia, pe ţărmul Mării Negre. Era soldat şi s-a remarcat prin curajul său, dobândind, cu timpul, cele mai înalte grade în ierarhia militară.
Viteaz oştean, Teodor era, de asemenea, şi exemplu de bună cuviinţă, aşa cum se cade unui bun creştin.
În anul 320, atunci când Liciniu locuia în Nicomidia, acesta a aflat că Teodor este creştin şi refuză să jertfească idolilor. Atunci, Liciniu, a trimis în grabă un înalt conducător militar ca să îl aducă cu mare cinste pe Teodor în Nicomidia. Dar Teodor i-a răspuns lui Liciniu prin acelaşi mesager că prezenţa lui în Irákleia era absolut necesară, îndemnându-l, astfel, pe Liciniu să vină el la Irákleia.
Liciniu a primit această propunere şi a mers la Irákleia, acolo unde Teodor l-a primit cu mare cinste, iar împăratul, în semn de preţuire şi respect, i-a întins mâna, sperând ca, în acest fel să-i atragă pe creştini la credinţa păgână. Într-o zi, în faţa poporului, Liciniu l-a îndemnat pe Teodor să aducă jertfă idolilor. Teodor a refuzat acest lucru şi a cerut să-i fie date statuetele cele de aur şi argint ale idolilor, ca să le ofere pe acestea jertfă la casa sa, iar apoi va veni şi va aduce jertfă şi în faţa poporului. Într-adevăr, Teodor a luat statuetele, dar nu le-a oferit jertfă ci le-a fărâmiţat şi a împărţit săracilor bucăţile de aur şi argint.
Centurionul Maxenţiu, văzând capul zeiţei Afrodita în mâna unui sărac, a mers şi a spus cele văzute lui Liciniu, iar acesta a considerat că Teodor batjocoreşte şi dispreţuieşte idolii şi religia păgână. Din acest motiv a fost imediat arestat şi supus la multe feluri de chinuri. L-au bătut, l-au ars cu foc şi i-au jupuit pielea trupului.
După aceea, călăii l-au crucificat şi i-au străpuns picioarele, mâinile şi părţile cele ascunse, i-au săgetat faţa în aşa fel încât să-şi piardă definitiv vederea, iar mai apoi l-au lăsat răstignit pe cruce. Liciniu, temându-se de mânia mulţimii, a poruncit să i se taie capul. Astfel, împăratul şi-a găsit liniştea, iar viteazul ostaş al Lui Hristos, Teodor, a aflat sfârşit chinurilor sale.
Cinstitele sale oseminte au fost duse, pe 8 iunie, din Irákleia, în patria sa, Evháita, după dorinţa exprimată de sfânt înainte de martiriul său. Biserica noastră prăznuieşte la 8 iunie cinstita mutare a sfintelor sale moaşte.
Tropar, glasul al IV-lea, ,,Cel ce Te-ai înalţat pe Cruce”
Cu numirea oştirii celei adevărate, purtătorule de chinuri, al cerescului Împărat, voievod prea bun te-ai făcut, Teodore. Căci cu armele credinţei te-ai oştit înţelepţeşte, şi ai biruit cetele diavolilor, şi, ca un purtător de biruinţă, viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta, pe tine, cu credinţă pururea te fericim.
Condac, glasul al II-lea, ,,Cele de sus căutând”
Cu bărbăţia sufletului, întru credinţă, ca într-o platoşă îmbrăcându-te, şi cuvântul Lui Dumnezeu ca o suliţă în mâini luând, pe vrăjmaşul ai rănit, întru mucenici, mare Teodore. Cu care, împreună Lui Hristos Dumnezeu rugându-te, nu înceta pentru noi toţi.