Mic Antiretikon – Ce atitudine trebuie să avem în faţa diferiţilor eretici

În sfârşit: Ce trebuie să facem noi, ce atitudine trebuie să luăm în faţa tuturor acestor eretici? Ascultaţi: ,,De aceea, prin intermediul acestei (scrisori) enciclice a Sinodului nostru, facem cunoscut ortodocşilor de pretutindeni că nu îi recunoaştem pe aceştia care au apostat şi s-au depărtat la Biserica cea Una, Sfântă şi Sobornicească, şi, fără întârziere, vrem să folosim toate mijloacele, cu scopul de a îndrepta şi de a readuce pe calea cea bună pe cei care s-au lăsat înşelaţi, sau, dacă sunt deja mădulare putrede [ale Bisericii], să îi îndepărtăm, scoţându-i pe aceştia din rândul membrilor Bisericii. Sau, dacă vor să se pocăiască, să vină aici, în faţa Bisericii, şi să înceteze cu toate şiretlicurile pe care le fac în afara Bisericii, sau vor fi îndepărtaţi, ca cei ce sunt mădulare stricate ale Bisericii”. Nu spun eu acest lucru, ci Sinodul din Constantinopol. Să vedem acum şi sfârşitul acestei enciclice: ,,Aşadar, toate acestea, care sunt de folos pentru mântuire, s-au hotărât, cu părerea comună a Prea Fericiţilor Patriarhi, a celor întru Hristos fraţi şi împreună cu noi slujitori, a Prea Fericitului Ierótheos, Patriarhul Alexandriei, a Prea Fericitului Methódios, Patriarhul Antiohiei, a Prea Fericitului Athanásios, Patriarhul Ierusalimului, şi a lui Grigorie, care era atunci Patriarhul Constantinopolului, şi a tuturor celorlalţi patriarhi, care au slujit înaintea noastră, a tuturor arhiereilor care slujesc în diferite locuri şi pe care îi reprezentăm, cu încuviinţarea cărora ne-am exprimat părerea în acest Sinod”. S-a cerut încuviinţarea, aşadar, a tuturor Patriarhilor din Răsărit. Patriarhii au aprobat şi s-au pronunţat în Sinod, iar acum semnează. Acesta este epilogul acestei enciclice, iubiţii mei, împotriva Protestanţilor.

Ce mai e de spus după tot ce am auzit? Hotărârea Sinodului există, tocmai am auzit-o citindu-se. Există! Dar, fiindcă văd diferite anunţuri în ziare, articole, în care sunt îndemnaţi creştinii [ortodocşi] să meargă la adunările lor, ca să îi înşele protestanţii cu diferitele lor denumiri, despre care vom vorbi şi data viitoare, suntem datori, iubiţii mei, să ne informăm.

Deşi am spus destule, nu am epuizat de tot acest subiect. Iertaţi-mă că v-am ţinut mai mult decât de obicei la această omilie a mea. Vom continua şi data viitoare să vorbim despre protestanţi, care au o activitate intensă în zilele noastre, şi acţionează chiar şi aici, în cartierul nostru. De aceea, vă rog, să fim cu băgare de seamă. Să fim mereu prezenţi la slujbe şi la predici, pentru a ne pune la curent cu tot ce se întâmplă, şi pentru a-i ajuta şi pe cei care au lipsit, ca să scăpăm de focul iadului şi de viermele cel neadormit.

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Duminică, 27.05.1979