Noul Mucenic Mihail Mavroúdis din Tesalonic

Sfântul Mihail s-a născut în orașul Granitsa din Evritanía, fiind crescut de părinții săi, Dimitrios și Statira, în învățătura și în frica lui Dumnezeu. Din cauza sărăciei, a plecat la Tesalonic, unde a lucrat ca vânzător de pâine. Era milostiv, iubitor de oameni și îi plăcea să asculte în Biserică toate omiliile care se țineau spre folosul credincioșilor.

Paraclisul Noului Mucenic Mihail de lângă Biserica Intrării Maicii Domnului în Templu din Tesalonic, ridicat chiar pe locul martiriului. Foto: Dim. Tsiroglou

Luni, după duminica Sfintei Cruci a Postului Mare, înaintea de a se termina omilia după slujba vecerniei, a plecat din Biserică și s-a dus la brutăria sa, lucru pe care nu obișnuia să-l facă.

Un copil turc de la casele vecine a mers să cumpere pâine. Sfântul, după obicei, a început să-l întrebe pe copil, dacă merge la Biserică, dacă crede în Dumnezeu și dacă înțelege cuvintele dumnezeiești pe care i le spune. Atunci s-a întâmplat să treacă un învățător al Legii islamice, iar copilul, salutându-l, i-a spus:

– Auzi, învățătorule, ce îmi spune acest necredincios?

Noul Mucenic Mihail, copilul și cadiul. Foto: Dim. Tsiroglou

Tulburat, învățătorul l-a întrebat pe Mihail:

– Ce sunt aceste cuvinte pe care le spui, necredinciosule și blasfemiatorule al credinței noastre slăvite și cinstite?

– Eu sunt credincios, evlavios și sincer prin harul lui Hristos, Dumnezeul cel adevărat, i-a răspuns Sfântul, și știu ce mărturisesc și în Cine cred, așa încât sunt pregătit chiar și să mor pentru credința mea. Voi, sărmanii, nu știți nici ceea ce spuneți, nici ceea ce credeți, ci sunteți înșelați și umblați în întuneric, având o religie plină de mitologii și fantezii.

Între timp, s-au adunat și alți turci care, prinzându-l pe Sfânt, l-au dus la judecătorul din oraș, învinuindu-l:

– L-am auzit pe acest om că-l blasfemiază pe Mohamed și pe Dumnezeu.

Judecătorul, luând în mână acuzația scrisă, a început să-l cerceteze în particular și să-i noteze răspunsurile lui. L-a întrebat despre originea sa, cum se numește și dacă știe carte. La ultima întrebare, Sfântul a răspuns negativ, iar judecătorul a continuat:

– Dacă nu știi carte, cum Îl propovăduiești pe Hristos, Care a fost un simplu Om, ca fiind Dumnezeu adevărat și Creatorul a toate și Care, desigur, a pătimit, a fost răstignit și îngropat?

Mucenicul, luminat de harul lui Dumnezeu, chiar dacă nu cunoștea carte, a făcut în fața judecătorului o minunantă mărturisire de credință, prin care a exprimat întreaga teologie ortodoxă, atât în ceea ce privește dogma despre Sfânta Treime, cât și despre dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, mărturisire pe care Sfântul Nicodim Aghioritul a expus-o în lucrarea sa, Noul martirologiu.

Sfântul Mihail înaintea judecătorului. Foto: Dim. Tsiroglou

Auzind judecătorul mărturisirea, a poruncit să-l bată cu cruzime și să-l închidă în temniță. Unii creștini care au auzit și au văzut cele întâmplate, au mers și l-au anunțat pe preotul paroh și pe ceilalți credincioși. Aceștia, pe de o parte s-au bucurat pentru mărturisirea lui, iar pe de altă parte s-au temut ca nu cumva din cauza slăbiciunii firii umane să nu poată răbda chinurile ce-i fuseseră pregătite, așa că au început să se roage ca Dumnezeu, Cel ce l-a întărit și l-a luminat să facă o asemenea mărturisire, să-i dea și putere până la sfârșit. În același timp, preotul paroh i-a trimis Sfântului Mihail, aflat în temniță, câteva cuvinte duhovnicești, prin unii credincioși.

Aceștia, mergând în temniță, au reușit să-l vadă pe Sfântul Mihail care, deși era legat cu două rânduri de lanțuri, se ruga bucuros, fără nici o teamă, cu chipul schimbat de harul dumnezeiesc. Au șezut împreună cu el și i-au transmis cuvintele preotului. În ziua următoare, l-au vizitat din nou. Îndată ce i-a văzut, Mihail le-a spus că în aceea noapte, în vreme ce se ruga, i s-a arătat Hristos, Care l-a întărit, prevestindu-i sfârșitul său mucenicesc.

Icoana Sfântului Mihail din Biserica Intrării Maicii Domnului în Templu, Tesalonic

Între timp, au venit la judecător colegii de lucru ai Sfântului Mihail, spunând:

– Omul acesta ne datorează bani și noi, la rândul nostru, îi datorăm lui… Dă-l pe mâna noastră ca să ne socotim cu el.

Judecătorul l-a predat pe Sfântul Mihail eparhului cetății Tesalonicului, care l-a însoțit până la brutărie. Acolo, examinând calculele cu colegii săi, i s-a făcut sete și i-a cerut prietenului său puțin vin să bea. Văzând turcii că-i aduce vin, l-au prins și pe acela și l-au lovit până a rămas aproape fără suflare. Sfântului i s-a făcut milă de prietenul său, și i-a cerut socoteală eparhului cetății pentru fapta acelora. Înfuriat, eparhul l-a bătut atât de crunt, încât Sfântul Mihail a căzut la pământ și cu mare greutate au reușit să-l mai ridice, aruncându-l din nou în temniță.

În ziua următoare, Mihail, al cărui chip strălucea cu totul prin harul lui Dumnezeu, a fost adus înaintea judecătorului care, verificând documentele cu discursul de apărare al Mucenicului, l-a întrebat dacă sunt adevărate cele pe care le mărturisise. Sfântul i-a răspuns afirmativ și că învățătura creștină o primise de la părinții săi.

Mărturisindu-L din nou pe Hristos, ca Dumnezeu Adevărat, cu multă îndrăzneală i-a spus judecătorului că nu are de gând să-L tăgăduiască și că preferă moartea, oricât de înfricoșătoare ar fi, decât să se lepede de Hristos și să piardă viața veșnică.

Atât de mult a fost surprins judecătorul de cuvintele Sfântului, încât sprijinindu-și capul în palme, a început să plângă. Apoi, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis, a hotărât pedepsirea cu moartea a Sfântului:

„Pentru că Mihail, din părinți creștini, a venit în fața multor dregători și judecători, și de bună voie și cu îndrăzneală a mărturisit că Hristos este Adevăratul Dumnezeu și că venirea Sa în lume a fost proorocită de profeți, și că Fecioara Maria, Care L-a născut pe Iisus Hristos, este cu adevărat Născătoarea de Dumnezeu, adăugând și aceasta că până la venirea lui Hristos au existat prooroci adevărați, iar cei din urmă sunt mincinoși și înșelați, ca și profetul nostru Mohamed, pe care cu multe alte cuvinte de ocară îl blasfemiază, și pentru că nu vrea să se căiască, am hotărât să fie aruncat în foc, pe 21 martie, în ziua de joi a săptămânii, la ora nouă”.

Mucenicul Mihail pe drumul spre martiriu. Foto: Dim. Tsiroglou

Sfântul Mihail a fost dus la locul osândei de eparhul cetății, pe care l-a urmat cu multă pace și rugăciune. Se adună întreaga cetate; acoperișurile caselor, ale Bisericilor, copacii erau plini de oameni, care împreună cu îngerii și sfinții, urmăreau lupta Mucenicului, cum acesta îi învingea pe vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Când a ajuns la locul osândei, călăii l-au așezat în fața focului ca să-l înfricoșeze, apoi, dezlegându-l din lanțuri, l-au uns peste tot trupul cu pucioasă și l-au aruncat în foc. În mijlocul văpăii, Sfântul a strălucit multă vreme, aducându-i slavă lui Dumnezeu. Privind în dreapta și în stânga unde este focul mai mare, aplecându-se într-acolo, a căzut, predându-și trupul focului, iar sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Astfel, curajosul Mucenic al lui Hristos a primit cununa mărturisirii și a muceniciei, spre bucuria creștinilor și rușinarea necredincioșilor.

Întru acest sfințit loc a mărturisit prin foc Sfântul Nou Mucenic Mihail, cel din Granitsa Evritaniei, în ziua de 21 martie 1544

Pentru ale lui rugăciuni, Doamne, IIsuse Hristoase, miluiește-ne!