Stylianos Papadopoulos: Viața, activitatea și opera Sfântului Ioan Hrisostom

Cunoaştem cu toţii că marii Părinţi şi Învăţători ai Bisericii noastre au fost luminaţi de Dumnezeu, mişcaţi de Duhul. Adesea însă uităm acest lucru şi încercăm să facem faţă problemelor teologice şi bisericeşti, adică problemelor care ţin de viaţa şi pieirea duhovnicească, numai cu propriile noastre puteri. De bună seamă, pe acestea trebuie să le activăm, dar, în realitate, ele nu sunt de ajuns pentru a ajunge la un rezultat corect şi creator, la adevăr.

Tocmai aici marii Părinţi s‑au făcut Învăţători pentru toate veacurile şi pentru noi. Ne‑au arătat că, pentru a crea ceva adevărat, pentru a răspunde corect la o problemă a epocii noastre, trebuie să primim şi să trăim tot ceea ce Părinţii teologi au creat înaintea noastră, cu luminarea Sfântului Duh.

Aceasta este raţiunea pentru care îi studiem şi îi analizăm pe Părinţi. Fiind ei mişcaţi de Duhul, ne priveşte orice lucru pe care l‑au spus despre adevăr şi despre mântuirea omului şi, totodată, trebuie să constituie temeiul şi semnul de la care pornim în propria noastră strădanie.

Încredinţăm publicităţii acest text, cu nădejdea că Sfântul Ioan Gură de Aur va constitui în mod conştient temeiul de la care va porni strădania noastră, ca să răspundem la întrebările duhovniceşti complexe ale epocii.

Am parcurs o nesfârşită bibliografie legată de Sfântul Ioan Gură de Aur, dar am adăugat textului nostru pasaje extrase numai din scrierile lui. Din raţiuni ce ţin de concizie, şi tematica noastră s‑a limitat la ceea ce am socotit a fi mai oportun şi mai specific lui Hrisostom, din punct de vedere al rezultatelor. La sfârşitul lucrării, cititorul va găsi o bibliografie tematică, pe cât se poate, şi, în orice caz, selectivă.

Ajuns aici, doresc să le mulţumesc iubiţilor mei colegi mai tineri, domnii Vasilios Mastoropoulos, Ioannis Hadziouranios, Ioannis Tselios, Georgios Kanakis şi Anastasios Stavropoulos, precum şi secretarei mele, Panagiota Karahristou, care au ostenit mult pentru repetatele dactilografieri şi pentru multiplele colaţionări ale textului.

În sfârşit, aduc călduroase mulţumiri Preafericitului Părinte Hristodoulos, Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Ellade, precum şi Consiliului Administrativ al Editurii Apostoliki Diakonia, care au acceptat referatul Directorului General, Părintele Petru, preaiubitorul de Dumnezeu Episcop al Hristoupolei, pentru ca lucrarea de faţă să fie editată sub auspiciile Editurii Apostoliki Diakonia.

În ceea ce priveşte structura lucrării şi, desigur, buna organizare a materialului, am preferat publicarea în două volume, fiindcă, în mod vădit, conţinutul este împărţit în două părţi (mai întâi biografia şi activitatea de scriitor, iar apoi gândirea teologică) şi ca să se evite manevrarea anevoioasă a unui singur volum greoi.

Stylianos G. Papadopoulos,
13 noiembrie 1998, Pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Hrisostom, icoană pe lemn a Sfinților 3 Ierarhi (detaliu), Mănăstirea Vatopedi, secolul al XIV-lea

Cuprins

Capitolul Întâi – Introducere generală: Epoca lui Hrisostom şi problemele ei
Capitolul al Doilea – Viaţa şi Activitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
I. În Antiohia
II. În Constantinopol
III. Hrisostom se confruntă cu o condamnare premeditată
IV. Exilul şi sfârşitul
Capitolul al Treilea – Sfântul Ioan Gură de Aur ca Învăţător şi Scriitor
Capitolul al Patrulea – Operele lui Hrisostom
I. Opere autentice
II. Opere neautentice (spuria) sau îndoielnice (dubia)
III. Texte inedite şi nesigure
IV. Traduceri vechi
Capitolul al Cincilea – Bibliografia
Scriptură şi Ermineutică
Bibliografie istorico-filologică şi biografii
Iudaism
Opera pastorală – Predici – Misiune
Diferite scrieri teologice
Teme moral-sociale şi de viaţă practică
Generalităţi – Lucrări colective – Epoca lui Hrisostom
Perioada petrecută la Antiohia şi la Constantinopol
Ecleziologia – Unitatea Bisericii – Locul lui Petru
Monahism – Asceză – Căsătorie – Feciorie
Sfintele Taine: Sfânta Liturghie – Preoţia – Botezul – Spovedania
Legătura cu filosofia – cultura elenă
Pseudoepigrafice
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur
Abrevieri

Notă asupra traducerii româneşti

Am tradus volumul de faţă după cea de-a doua ediţie a cărţii lui Stylianos Papadopoulos, apărută la Atena în 2006, la Ἀποστολική Διακονία (Apostoliki Diakonia), cu titlul: Ἅγιος Ἰωάννης ὁ Χρυσόστομος. Τόμος Α’ – Ἡ ζωή του. Ἡ δράση του. Οἱ συγγραφές του. Prima ediţie a acestei cărţi a apărut în anul 1999 la aceeaşi casă editorială.

Monografia lui Papadopoulos, întemeiată pe o minuţioasă şi îndelungată cercetare a scrierilor hrisostomice, a izvoarelor bizantine care vorbesc despre viaţa şi opera Sfântului Ioan, precum şi bineînţeles a unei literaturi secundare foarte vaste, se dovedeşte a fi o lucrare de maturitate literară şi ştiinţifică şi o scriere de o complexitate uriaşă, fără ca autorul să încarce volumul cu trimiteri bibliografice la tot pasul, pentru a nu îngreuna astfel lectura şi pentru a nu abate atenţia de la firul epic sau demonstrativ. Întrucât autorul recurge pe alocuri la o exprimare specifică stilului oral, ne-am străduit şi noi să redăm această oralitate din limba greacă, contrapunându-i stilul ştiinţific alternativ, la fel de prezent.

Tot astfel am procedat şi cu traducerea fragmentelor din greaca veche, atât cu cele din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, cât şi cu cele ale celorlalţi autori bizantini citaţi de Papadopoulos, cu specificarea că aici ne-am străduit să imprimăm textului tradus o amprentă beletristică mai apăsată. Binevoitorul cititor va observa pe alocuri o anumită redundanţă între două sau mai multe paragrafe succesive. Aceasta se datorează faptului că Papadopoulos explică un caz, istoriseşte o întâmplare, face o demonstraţie istorico-filologică sau expune teologic ceea ce exemplifică îndată cu fragmentele din greaca veche. Practic, fragmentele din greaca veche vin să confirme ceea ce autorul tocmai a expus pe larg sau prin parafraze mai concise. Dacă pentru cititorul grec redundanţa este atenuată de alternarea limbii curente cu greaca veche, pentru cititorul român această redundanţă este mai vizibilă, chiar dacă, aşa cum spuneam, am încercat să dăm un ifos mai literar-beletristic fragmentelor pe care le-am tradus din greaca veche.

De bună seamă, am tradus această carte într-un limbaj cât mai bisericesc cu putinţă, încercând şi o apropiere de limbajul liturgic, dar adoptând adesea şi limbajul teologic academic, chiar acolo unde el nu consună cu cel liturgic, fiind deja binecunoscut şi intrat – am putea spune – în uzul bisericesc.

În acelaşi spirit am redat şi numele de persoane (e.g. „Meletie”, „Paladie”, „Acvila”), traducând formele onomastice aşa cum s-au fixat ele în limbajul bisericesc. Totuşi, pe alocuri, am recurs la transliterarea într-o formă mai apropiată de ceea ce se consideră a fi pronunţia clasică: „Atticus”, „Zosimos”, „Libanios” (nu „Atic”, „Zosim” sau „Livanie”).

În privinţa titlurilor scrierilor hrisostomice (vezi Capitolul IV), am încercat redarea lor întocmai, într-o manieră literală, menţionând în note de subsol, acolo unde am ştiut, titlurile mai îndepărtate de original (uneori traduse chiar după titlul latinesc din PG sau din CPG) cu care aceste scrieri circulă deja în limba română. Ne-am abătut de la literalitate în privinţa titlurilor greceşti care, după obiceiul vremii, începeau cu «Ὅτι» («Că»), socotind că această manieră de redare a titlurilor nu este potrivită limbii române şi deci suprimând acest element introductiv. Acolo unde titlurile din greaca veche încep cu «Εἰς τό» şi o secvenţă biblică, fiind vorba de un comentariu (de obicei o Omilie) la pasajul biblic respectiv, am socotit potrivit să traducem prin «La cuvintele», formulă urmată, desigur, de cuvintele din Scriptură la care se face comentariul. De asemenea, acolo unde Stylianos Papadopoulos trimite, alternativ, la titluri diferite pentru aceeaşi scriere (întrucât multe scrieri ale lui Hrisostom circulă în manuscrise sub titluri a căror formă fluctuează), noi nu ne-am propus uniformizarea lor, ci le-am tradus în forma pe care autorul a preferat-o în fragmentul respectiv, presupunând că cititorului nu-i va fi deloc greu să le identifice.

Dumnezeului nostru slavă!
Octavian Gordon
24 ianuarie 2014, Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Xenia