Konstantínos Príngos – Corifeul psalţilor Patriarhiei Ecumenice

Konstantínos Príngos a fost un distins psalt al Patriarhiei Ecumenice, înzestrat cu o voce remarcabilă, completată de o experienţă muzicală pe măsură. Iscusit alcătuitor de cântări, următor al dascălilor de muzică psaltică din vechime, a lăsat un număr însemnat de compoziţii, însă nu a excelat în privinţa lucrărilor publicate. Cărţile pe care le-a publicat el însuşi au fost ,,Harpa Patriarhală”, ,,Săptămâna Patimilor”, ,,Doxastarul” şi ,,Anastasimatarul”, dintre care, ultimele două au fost completate de către ucenicii săi.

Konstantínos Príngos s-a remarcat, în special, prin acurateţea stilului patriarhal şi interpretarea pe de rost a cântărilor psaltice.

Konstantínos Príngos şi Thrasívoulos Stanitsas

În privinţa acurateţii stilului, voi menţiona mărturia altui mare corifeu al muzicii psaltice, Iakov Nafpliotul, cel care a spus: ,,Cel mai bun păstrător al ifosului patriarhal este Príngos”. Într-adevăr, modul aristocratic şi tainic, în acelaşi timp, cu care interpreta textele și formulele muzicale, precum şi recitarea corectă sunt trăsăturile specifice ale modului său de interpretare.

În ceea ce priveşte interpretarea pe de rost, este lucru cunoscut că, fie la Patriarhie ori la altă biserică unde mergea să cânte, nu folosea niciodată cărţi de muzică sau manuscrise. Este o tradiţie care aminteşte de caracterul mnemotehnic al notaţiei muzicale bizantine, care a ajutat la exersarea memoriei, dar şi a funcţiei acustice.