Rânduieli cu privire la Postul Mare stabilite la Sinodul Ecumenic Quinisext de la Constantinopol (692)

Porunca postirii a fost dată [părinților Adam și Eva în Rai] chiar de Domnul, dar odată cu trecerea vremii și căderea omului, scopul ei inițial, adică folosul credinciosului, s-a alterat. Părinții Bisericii au intervenit, căutând să înlăture sau să corecteze abaterile survenite prin deciziile luate în cadrul Sinoadelor Ecumenice sau cu ocazia sinoadelor locale. Să acordăm puțină atenție intervențiilor pe care le-au avut, cu intenția de a corecta anumite abateri, Părinții de la Sinodul Quinisext ținut la Constantinopol în anul 692, mai exact asupra Canoanelor emise cu această ocazie și pe această temă: Canonul 29, Canonul 55 și Canonul 56.

1. Canonul 29 a fost instituit pentru a corecta decizia luată la Sinodul de la Cartagina, decizie ce prevede ca slujitorii Dumnezeieștii Liturghii să nu fi mâncat înainte de a sluji, cu excepția Joii Mari, atunci când trebuiau mai întâi să mănânce și abia apoi să slujească Liturghia, spre pomenirea celei dintâi Jertfe fără de Sânge. Părinții de la Sinodul Quinisext au considerat că hotărârea luată de Părinții de la Cartagina fie privește biserica locală, fie a fost luată din motive de iconomie, iar noul Canon 29 prevedea ca postul să se țină și în ziua Joii celei Mari.

Și Zonaras, și Balsamon [marii exegeți ai rânduielilor canonice] consideră că nu există vreun motiv special de a nu urma tradiției patristice, precum Canonul 69 al Sfinților Apostoli ori Canonul 50 al Sinodului de la Laodiceea. Canonul 69 al Sfinților Apostoli consideră că cei care nu postesc, sănătoși fiind, dacă sunt clerici, să se caterisească, iar dacă sunt mireni, să se afurisească. Canonul 50 al Sinodului de la Laodiceea consideră că în Joia din ultima săptămână a Postului nu se poate dezlega.

Canonistul Aristin consideră acest nou Canon 29 se referă la ceea ce s-a rânduit la Sinodul din Cartagina în Canonul 41, iar sfintele slujbe trebuie să fie ținute de oameni care nu au mâncat. Acrivia Canonului 29 se bazează pe faptul că Domnul a luat atunci Cina Paștilor cu ucenicii, nu cu noi, după cum scrie și [Ioan] Teologul. Prin urmare, bine este să se urmeze exemplul Bisericii, iar clericii care urmează să aducă cele sfinte pe jertfelnic trebuie să nu fi mâncat, iar aceeași pregătire trebuie să o aibă și cei care se vor împărtăși.

2. Un alt canon al Sinodului Quinisext face referire la Biserica Romei. La Roma, în Postul Mare se postea și sâmbetele, în vreme ce în restul Bisericii nu se postea. Din acest motiv, Canonul 55 al Sinodului Quinisext prevede ca Biserica Romei să urmeze rânduiala ținută de toată Biserica, ca cei care sunt aflați postind sâmbetele și duminicile, cu excepția uneia dintre ele (adică a Sâmbetei celei Mari), dacă este cleric să se caterisească, dacă este mirean să se afurisească. Zonaras notează că [ulterior] latinii nu și-au îndreptat greșeala, ci au rămas neîndreptați și trufași, nesupunându-se nici rânduielilor vechi, nici canonului celui nou, clericii necaterisindu-i, nici mirenii afurisindu-i.

Balsamon, explicând Canonul 55, scrie că Vechea Romă nu recunoaște acest sinod ca Ecumenic, tocmai datorită acestui canon. Balsamon îi consideră pe romani învârtoșați la inimă, neînvrednicindu-se să ceară iertare pentru idioritmia lor, și nu numai că postesc sâmbetele și duminicile Postului Mare, dar și cele de peste an. Canonistul bizantin consideră că latinii justifică postul în zilele de sâmbătă drept rod al evlaviei, datorat închinării unora la Sfântul Mormânt al lui Hristos, dar și datorită continuării unei tradiției locale mai vechi. Unii țin postul fără să fi ajuns să se închine la Sfântul Mormânt, iar alții, închinători, dezleagă sâmbăta postul cu totul, necinstind și postul, și sâmbăta, urmând rânduielilor lor, iar nu canoanelor Bisericii.

3. O a treia abatere corectată de Sinodul Quinisext fusese semnalată în țara armenilor și în împrejurimi, acolo unde în sâmbetele și duminicile Postului Mare se dezlega la ouă și brânză. Condamnând această practică, Sinodul Quinisext a emis Canonul 56, astfel ca întreaga Biserică Ecumenică să urmeze aceeași rânduială a postului, abținându-se de la orice produs de origine animală, inclusiv ouă și brânză. Zonaras explică emiterea Canonului 56 prin faptul că, în acele locuri, creștinii înțelegeau canonul care prevedea să nu se țină post în zilele de sâmbătă și duminică din Postul cel Mare, ca îngăduindu-le să dezlege la ouă și lapte. Sinodul Ecumenic Quinisext corectează această abatere prin Canonul 56, neîngăduind consumul alimentelor de origine animală, iar cine nu va ține această rânduială, de e cleric, să se caterisească, iar de e mirean, să se afurisească, iar Balsamon spune că armenii și alți creștini s-au înșelat în privința canonului care nu îngăduie postul în zilele de sâmbătă și duminică, considerând că pot mânca ouă și brânză, fără vărsare de sânge de animal.

Aceste tendințe a încercat Sinodul Quinisext să le corecteze prin canoanele date, iar insistența Părinților asupra acestor lucruri nu este întâmplătoare, ci vizează folosul și întărirea trupească, sufletească și duhovnicească a omului spre cele ale mântuirii, întru modestie. Astfel, până și prin instituția postului, este dovedită unitatea bisericilor locale, iar întreruperea sau abaterea [de la ținerea postului] acționează ca un element ce sparge unitatea, făcând ca, din neglijență, Biserica Ecumenică să pară că nu mai este un instrument acordat, ci unul care scoate sunete stridente.