Sfântul Rupert, Apostolul Bavariei – 27 aprilie

Sfântul Rupert – Icoană în tempera de Julia Hayes, 15x20cm, 2014

Provinciile romane Pannonia şi Noricum au fost adevărate bastioane ale bisericii primare. Astfel, de exemplu, Sfântul Martin de Tours se trăgea din actuala regiune austriacă Burgenland, parte din fosta provincie romană Noricum. Invaziile barbare au lovit cu atâta sălbăticie aceste provincii, încât creştinii aproape că au dispărut, credinţa reapărând abia în vremea ducelui Theodo I de Bavaria, în veacul al VII-lea. Alături de Sfântul Rupert († 710), cel care l-a convertit pe ducele Theodo I al Bavariei, acesta a mai îngăduit venirea şi altor misionari franci, unul dintre cei mai cunoscuţi fiind Sfântul Emmeramus, care a suferit moarte mucenicească.

Deşi Sfântul Rupert (Hrodibert sau Robert) este considerat a fi de origine francă, tradiţia sa spirituală se pare că era aceea a creştinismului celtic, irlandez. După ce a reîntemeiat vechiul oraş roman Juvavia (astăzi Salzburg), acesta a devenit centrul activităţii misionare celte din Europa Centrală. Biserica Austriei era îmbibată de influenţa creştinismului celtic, fiind organizată pe principiul stareţilor-episcopi, aceştia fiind urmaşii Sfântului Rupert. Unul din ucenicii săi cei mai cunoscuţi a fost Sfântul Virgil Geometrul, cunoscut drept Fergal O’Neill din Leinster. Sfântul Virgil este cunoscut azi mai mult datorită activităţii sale de astronom (susţinând că pământul este rotund, iar nu plat, precum şi a existenței altor popoare la antipozi), dar el a fost un ierarh ortodox care a îngăduit folosirea limbilor locale în cadrul slujbelor (mai ales de Botez) şi care a avut o activitate misionară însemnată în regiunile Carinthiei şi Sloveniei, fiind unul dintre primii misionari care a încercat să-i creştineze pe slavi.

Biserica austriacă nu şi-a păstrat multă vreme identitatea spirituală originară: după patru ani de la adormirea Sfântului Virgil (†784), ducatul austro-bavarez a fost cucerit de Carol cel Mare (Charlemagne), integrându-se rapid în circuitul european. Stareţii-episcopi au fost înlocuiţi de potentaţi lumeşti, electori ai Imperiului de Apus. Printr-o teribilă ironie a sorţii, urmaşii Sfântului Rupert şi ai Sfântului Virgil de Salzburg au devenit oponenţii şi persecutorii Sfinţilor Chiril şi Metodiu.

Sfinţii vremilor în care Austria şi Bavaria erau ortodoxe încă trăiesc în Hristos şi în memoria oamenilor, rugându-se pentru ţările lor şi pentru toţi oamenii. Pentru rugăciunile lor, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-ne!