1837: O vizită în Sfântul Munte – Pustnicul din turn

Robert Curzon (1810-1873), baron de Zouche, a fost un diplomat englez care a întreprins mai multe călătorii în Orient. În anul 1837 a vizitat Sfântul Munte, prilej cu care a achiziționat mai multe manuscrise. În cartea sa, Visits to Monasteries in the Levant, relatează cum, vizitând Mănăstirea Sfântul Pavel, egumenul i-a spus că acolo nu mai folosesc vechile cărți, și i-a dăruit mai multe, printre care o Sfântă Evanghelie, manuscris cu ilustrații din secolul al XIV-lea, aflat azi la British Library. În continuare vă prezentăm vizita sa la Mănăstirea Marea Lavră.

Pustnicul din turn

Luntrea care înaintase încet pe marea albastră, liniştită, se îndrepta spre un turn înalt, de formă pătrată, construit pe o stâncă de marmură, în partea de Nord – Est a peninsulei; după ce am ocolit o latură mai mică, am acostat la un liman mic, frumos, în care domnea turnul şi două clădiri ridicate la baza lui pentru apărare, toate cu arhitectură bizantină.

Arhitectura stranie, pe jumătate orientală, pe jumătate normandă, a fortificaţiei, caicul meu ciudat, culorile luminoase ale costumelor marinarilor, vegetaţia bogată şi tufele mari de flori care au răsărit printre crăpăturile marmurei albe, alcătuiau împreună cea mai grafică scenă pe care am văzut-o vreodată şi de care îmi voi aminti întotdeauna cu plăcere.

Nu am văzut vreun om, ci doar faptul că la o distanţă de o milă se afla măreaţa mănăstire a Sfintei Lavre care era înălţată deasupra noastră, între copaci, pe latura muntelui, iar acest liman mic şi frumos era, după cum ne spuseseră marinarii, locul de debarcare pentru pelerinii care mergeau la mănăstire. În timp ce analizam eu turnul bizantin, mi s-a părut că văd ceva care a apărut pe neaşteptate dintr-o ambrazură, în apropierea vârfului şi, uitându-mă mai atent, văd capul unui bătrân cu o barbă lungă, gri, ce mă privea circumspect. Am strigat cu toată puterea: „Kalimera, Părinte, bună ziua!”, iar el mi-a răspuns: „Bine aţi venit!”.

Am urcat, aşadar, sus, în turn, am păşit pe o scândură pe care o folosea drept punte mobilă deasupra prăpastiei şi, la uşă, pe peretele care înconjura clădirile mai joase, stătea un călugăr scund, în vârstă, acelaşi care se uita de sus, din ambrazură. M-a luat în castelul lui, unde se vedea că locuia singur, într-o clădire anexă la picioarele turnului, iar de la geamul său se vedea, în jos, micul port. Camera avea multe umeraşe pe pereţi, de care atârnau plante şi ierburi uscate; unul sau două vase mari de lut într-un colţ, precum și un divan mic, erau toată mobila. […]

Gândeam în sinea mea că acest om este un monah autentic, simplu, un pustnic adevărat. Nu era nici prea gras, ca pustnicul din Vaoxhall, nici acoperit de barbă şi pături, ca într-o scenă de teatru, ci era un exemplar viu al unei rase pe cale de dispariţie. Ce n-ar fi dat Walter Scott pentru unul ca acesta! Vederea gazdei mele şi a turnului bizantin îmi aminteau atât de puternic de perioada secolului al XII-lea, încât mi se părea că am intrat într-o altă lume în care nu m-aș fi mirat dacă ar fi intrat vreun cruciat înarmat până în dinţi şi ar fi îngenunchiat la picioarele pustnicului. Bătrânul eremit, sărac, văzându-mă că mă uit de jur-împrejur la bunurile lui, s-a urcat pe divan, a luat de pe raft un măr roşu, mare, şi mi l-a dat. Era evidentă frumuseţea aceea lăuntrică a lui şi, când mi-a dat mărul, m-am emoţionat. Am luat o muşcătură; era într-adevăr foarte acru, dar ce să fi făcut? Nu puteam să-l mâhnesc pe bătrân şi, astfel, am mâncat o bună parte din măr, chiar dacă mi-au dat dat lacrimile.

Sursa Călătoria lui R. Curzon la Muntele Athos în 1837, rev. “Bizantiná“, 1982

Marea Lavră, ilustrație din cartea lui Robert Curzon, “Visits to Monasteries in the Levant”

Mănăstirea Simonopetra, ilustrație din cartea lui Robert Curzon, “Visits to Monasteries in the Levant”