Caracterul muzicii psaltice
10 May 2014
Muzica bizantină, ca muzică liturgică, constituie veşmântul melodic al imnografiei. Datorită acestui fapt, scopul ei principal nu este desfătarea auzului, ci înţelegerea pe deplin a imnurilor care se cântă și trăirea profundă şi participarea la viaţa liturgică. Subliniem faptul că rolul artistic al muzicii în cult nu este negat cu totul, însă funcţia principală a muzicii este redarea cucernică a înţelesului adânc al imnurilor, sau, aşa cum spune Sfântul Grigorie al Nissei, ,,să înțelegem cu mintea imnurile pe care le cântăm”.
În fragmentul care urmează, protopsaltul Andreas Siókos vorbeşte despre muzica psaltică ca rod al Duhului Sfânt:
,,Aşa după cum Duhul Sfânt i-a luminat și inspirat pe evanghelişti, pe profeţi, şi au scris Evangheliile, profeţiile şi toată Sfânta Scriptură, tot la fel i-a luminat, după părerea mea, şi pe aceştia ( pe psalţi), dar şi pe ceilalţi care au compus imnurile. Este, adică, iluminarea Sfântului Duh. Când ceva provine de la Duhul Sfânt, nu te mai saturi de acel lucru. Îl bucură pe om… Aceasta (muzica psaltică) este rodul și lucrarea Sfântului Duh”.
,,Binecuvântările Învierii” de Petru Lampadarie, glasul al V-lea, cântă părintele Prόdromos Neoschitiotul:
