Cei 14 Cuvioși Mucenici Iviriți

Împăratul Bizanțului Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), urmărind să obțină intervenția Papei Grigorie al X-lea (1271-1276) și, mai târziu, a Papei Ioan al XX-lea (1276-1277) pe lângă Carol de Anjou, pentru a-l determina să pună capăt atacurilor sale asupra Bizanțului, s-a angajat să realizeze unirea celor două Biserici, care a fost proclamată pe 6 iunie 1274 la Conciliul de la Lyon, din Franța. Însă această faptă a împăratului a provocat un adevărat război intern care a durat până în 1281, întrucât atât clerul, cât și poporul s-au împotrivit cu tărie acestei politici unioniste. Împăratul a luat măsuri dure împotriva celor care i se împotriveau, prin impunerea unor impozite grele și prin confiscări de averi, pedepse publice și defăimări. Ajutat și de Patriarhul filopapistaș Ioan al XI-lea Vékkos (1275-1282), împăratul a reușit să impună unirea cu forța. Victime ale acestei politici violente au fost monahii iviriți care nu s-au supus dispozițiilor patriarhale și imperiale de a accepta unirea, ci, cu bărbăție duhovnicească, i-au mustrat pe împărat și pe patriarh pentru politica lor neortodoxă. De aceea au fost arestați și aruncați în mare, unde și-au găsit sfârșitul mucenicesc.

Alți sfinți de la Mănăstirea Iviron:

Cuviosul Gavriil Iviritul

Cuviosul Gavriil era originar din Georgia și a trăit în secolul al IX-lea d. Hr. Deși se nevoia în peșteră, mai sus de granița mănăstirilor Xiropotamu și Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte, în Marțea Luminată a anului 829 d.Hr., la îndemnul unui glas dumnezeiesc, a coborât pe plajă, unde a găsit și a scos din apă icoana Maicii Domnului, cea numită ”Portărița”, care azi se află în Biserica Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, aproape de mănăstire, la răsărit de aceasta. Sfânta icoană fusese încredințată mării de un creștin evlavios din Niceea, ca să o scape de furia iconoclaștilor.

Cuviosul Ioan Iviritul

Cuviosul Ioan (Varasvatsé) era originar din Iviria și a trăit în secolul al X-lea d.Hr. A fost sfetnic al administratorului Georgiei, David Kuropalátu, regele Meshiei Ivirite, care avea titlu nobiliar și în Bizanț.

Cuviosul Ioan de la Iviron, manuscris athonit, sec. XVI

Dezamăgit de cele lumești, Ioan Varasvatsé a părăsit lumea, ca să se nevoiască în Olimpul Mysiei, iar mai târziu, după ce l-a primit de la Constantinopol pe tânărul său fiu, Eftimie, care fusese predat ca ostatic de ighemonul Georgiei, David, s-a dus în Sfântul Munte, unde s-a nevoit în Lavra Sfântului Athanasie împreună cu câțiva ucenici. A adormit în pace, cândva între anii 998-1003 d.Hr.

Cuviosul Eftimie cel Nou, ctitorul Mănăstirii Iviron din Sfântul Munte

Cuviosul Efthimie cel Nou de la Iviron, frescă, secolul XIII, Georgia

Cuviosul Eftimie era originar din orașul Táo din Iviria și a trăit în a doua jumătate a secolului al X-lea și destui ani din secolul al XI-lea d.Hr. În 965 d.Hr., Ioan Varasvatsé, sfetnicul regelui Georgiei (Iviria), David Kuropalatis, s-a dus și a locuit alături de Sfântul Athanasie la Mănăstirea Marea Lavră. La scurtă vreme l-a adus și pe fiul său, Eftimie, precum și alți oficiali georgieni și s-au făcut cu toții monahi. Pentru că, însă, li s-a acordat un spațiu mic în Marea Lavră, întâi-stătătorul lor duhovnicesc, Ioan Varasvatsé, a luat inițiativa de a întemeia o mănăstire independentă. Lucru care s-a împlinit cu ajutorul împăratului Vasilie Bulgaroktonul, și s-a numit Mănăstirea Iviron, pentru că ctitorii ei erau iviriți (georgieni). În 998 d.Hr. (potrivit altor surse în 1003 d.Hr.), după moartea lui Ioan Iviritul, la egumenie a urmat fiul și colaboratorul său, Eftimie. Acest cuvios Eftimie s-a ocupat cu succes de administrarea mănăstirii, de asemenea, cu multă râvnă a cultivat viața duhovnicească a fraților mănăstirii, dând el, cel dintâi, pildă pentru toate virtuțile. Atât de mare era faima sfințeniei lui, încât împăratul Vasilie i-a propus lui Eftimie Arhiepiscopia Ciprului, însă Eftimie a preferat iubita sa mănăstire și de aceea nu a primit propunerea împăratului. În 1028 d.Hr. s-a dus la Constantinopol pentru niște interese ale aghioriților, iar acolo acest bărbat virtuos și evlavios a și murit pe 13 mai.

Cuviosul Gheorghe Iviritul

Cuviosul Gheorghe a fost ales egumen al Mănăstirii Iviron a Sfântului Munte după retragerea Cuviosului Eftimie, și a adormit în pace.