Vindecarea orbului din naştere

Înaintând în perioada Cincizecimii, ajungem la Duminica Orbului. În această Duminică, Biserica noastră ne amintește minunea vindecării unui om care se născuse orb.

Într-o sâmbătă, pe când intra în oraș, Iisus și ucenicii Săi au întâlnit pe cale un om, orb din naștere, care-și petrecea timpul cerșind. Văzându-l Domnul, după o mică discuție cu ucenicii Săi, a alcătuit din salivă și din praf un noroi, pe care luându-l, cu Mâinile Sale a uns pleoapele orbului. Și în vreme ce, desigur, bărbatul cel orb era nelămurit în legătură cu această faptă, Domnul l-a trimis la scăldătoarea Siloam ca să-şi spele noroiul de pe pleoapele sale.

Fără să ezite vreun moment, orbul a ascultat porunca și, îndată ce și-a spălat ochii de noroi, şi-a deschis ochii și a constatat că vede lumina și tot ceea ce se afla în jurul său, pentru prima oară în viață. Puteți înțelege bucuria de care a fost cuprins. Vecinii, văzându-l că și-a căpătat lumina ochilor, se aflau în mare uimire, neînțelegând cum a fost posibil un asemenea lucru. Unii dintre ei se întrebau dacă era cu adevărat același om, cel care cu puțină vreme în urmă nu vedea deloc. Nu le venea să creadă și îl întrebau încontinuu ce i se întâmplase și cum de se vindecase.

L-au dus, atunci, și la Farisei, care s-au încredințat din cuvintele fostului orb că cel care-l făcuse bine era Iisus Nazarineanul. Atunci au început să se certe între ei: unii ziceau că Iisus era păcătos pentru că nu ţinuse sărbătoarea Sabatului şi făcuse vindecări în acea zi, alţii credeau că Iisus era trimisul lui Dumnezeu, de vreme ce putea face astfel de minuni. I-au cerut şi părerea celui ce mai înainte fusese orb. Acesta, arătându-şi credinţa şi recunoştinţa, a declarat fariseilor că-l socoteşte profet pe Cel care l-a vindecat.

Atunci, fariseii, necrezând în minunea vindecării orbului, i-au chemat şi pe părinţii lui, ca să verifice faptul că, într-adevăr, se născuse fără vedere. S-au înfăţişat aceşti oameni, înspăimântaţi, şi au mărturisit că fiul lor fusese orb până în acea zi. Cu toate acestea, fiul lor era om în toată firea şi le putea răspunde singur la întrebările pe care voiau fariseii să i le pună. Aşadar, fariseii l-au chemat din nou pe omul vindecat şi au început să-l supere. I-au cerut să mărturisească că nu e posibil să fi fost vindecat de un om păcătos care nu ţinuse porunca de a nu lucra sâmbăta.

Cel ce mai înainte fusese orb i-a făcut să tacă, răspunzându-le astfel: Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci pe aceia care respectă şi fac voia Lui. De când e lumea, nu s-a mai auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb. Omul acesta nu ar fi putut face nimic, dacă nu ar fi fost de la Dumnezeu. Auzind acestea, fariseii l-au aruncat afară din sinagogă.

Iisus a auzit toate câte se întâmplaseră şi când S-a întâlnit din nou cu omul ce fusese orb, l-a întrebat: Tu crezi în Fiul lui Dumnezeu? Şi după ce omul vindecat L-a recunoscut, I s-a închinat, zicând: Cred, Doamne!

Condac:

Fiind orbiți la ochii sufletului, la Tine venim, Hristoase, precum orbul din naștere, cu pocăință strigând Ție: Tu ești lumina preastrălucitoare a celor din întuneric

Minunea vindecării orbului din naştere este povestită în capitolul IX, versetele 1-38 din Evanghelia după Ioan:

„Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu.

L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine.

Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.”