Duminica celor 318 Părinţi de la Sinodul Ecumenic de la Niceea

A şasea duminică după Sfintele Paşti este închinată, de către Biserică, cinstirii celor 318 Părinţi care au participat la Primul Sinod Ecumenic (325 d. H.) de la Niceea (Bitinia). Acest Sinod s-a întrunit la iniţiativa Sfântului împărat Constantin cel Mare, în anul al douăzecilea al împărăţiei sale, şi a durat 3 ani şi jumătate. Personalităţile bisericeşti care s-au distins la acest sinod au fost Alexandru al Constantinopolului, Alexandru al Alexandriei, Atanasie cel Mare, Evstatie al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, monahul Pafnutie, Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei, Sfântul Spiridon al Trimitundei şi alţii.

La acest Sinod Ecumenic a fost condamnat Arie şi învăţătura sa eretică, arianismul. Primul sinod a formulat primele dogme ale credinţei ortodoxe, şi, în special cele care se referă la a doua Persoană a Sfintei Treimi, Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, de o Fiinţă cu Tatăl. De asemenea, acest Sinod a redactat primele şapte articole ale Simbolului Credinţei.

Scurtă enumerare a Sfintelor Canoane

Canonul I: Condamnă practica deţinerii de eunuci pentru treburile casnice, şi interzice hirotonia eunucilor, cu excepţia celor care au ajuns eunuci din motive medicale sau în urma torturilor.

Canonul al II-lea: Interzice hirotonirea de clerici aleşi dintre cei de curând botezaţi la dreapta credinţă.

Canonul al III-lea: Condamnă practica clericilor de toate gradele de a locui împreună cu femei tinere care nu erau căsătorite.

Canoanele IV şi V: Introduce ,,sistemul mitropolitan”, care exista deja în organizarea administrativă a Imperiului Bizantin, şi stabileşte competenţa sinodului eparhial în alegerea episcopilor.

Canonul al VI-lea: Recunoaşte şi reafirmă vechiul obicei al jurisdicţiei centralizate a episcopului Alexandriei pentru bisericile din Egipt, Libia şi Pentapole – aşa cum se întâmpla şi în cazul bisericii Romei – Antiohia şi Roma fiind excluse de la organizarea administrativă după sistemul mitropolitan.

Canonul al VII-lea: Stabileşte ca episcopul Ierusalimului să fie al doilea, în ordinea pomenirii episcopilor în diptice.

Canonul al VIII-lea: Stabileşte modul în care vor fi primiţi la dreapta credinţă, în Biserica Egiptului, adepții schismei lui Meletie.

Canonul al IX-lea: Se referă la practica obişnuită de a fi hirotoniţi preoţi fără a se cerceta dacă aceştia îndeplinesc cerinţele necesare, sau a fi menţinuţi în slujire clerici care nu au avut un comportament demn de chemarea lor, după ce au fost hirotoniţi.

Canonul al X-lea: Condamnă hirotonia celor care, în perioada de prigoană au abjurat de la dreapta credinţă (lapsi).

Canoanele XI şi XII: Hotărăsc perioada de pocăinţă pentru cei menţionaţi mai sus (lapsi), stabilind şi penitenţă severă.

Canonul al XIII-lea: Se stabileşte că pot fi împărtăşiţi cu Dumnezeieştile Taine cei aflaţi pe patul de moarte.

Canonul al XIV-lea: Este fixată penitenţa pentru acei catehumeni care au abjurat de la credinţă în timpul persecuţiilor.

Canoanele XV şi XVI: Condamnă practica clericilor de a se muta de la o biserică la alta.

Canonul al XVII-lea: Condamnă cupiditatea şi specula practicată de unii clerici,  care provenea din camăta cu dobândă.

Canonul al XVIII-lea: Interzice diaconilor să administreze sau să atingă Dumnezeieştile Taine înaintea preoţilor şi, de asemenea, să stea între preoţi (în timpul slujirii).

Canonul al XX-lea: Interzice îngenunchierea la Dumnezeiasca Liturghie în zilele de duminică şi în ziua Cincizecimii.

În plus faţă de toate acestea, a fost stabilită o zi comună pentru prăznuirea Sfintelor Paşti.

Hotărârile sinodului au fost semnate de mai mult de 318 participanţi, iar acest număr a fost păstrat din motive simbolice. Episcopii care au fost prezenţi la sinod erau însoţiţi şi de alţi clerici, de rang mai mic, al căror număr total a fost cel puţin triplu, dacă nu cvadruplu faţă de numărul episcopilor.

Troparul Învierii, glasul al VI-lea, ,,Puterile Îngereşti”.

Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat Trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă. Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie!

 Alt tropar, glasul al VIII-lea

Preaproslăvit eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce ai aşezat pe Părinţii noştri luminători pe pământ; şi printr-înşii pe noi toţi la adevărata credinţă ne-ai îndreptat, Mult-milostive, slavă Ţie!

Condac, glasul al VIII-lea

Propovăduirea Apostolilor, şi învăţăturile Părinţilor , Bisericii o credinţă o au pecetluit; care, şi haina adevărului purtând, cea ţesută din teologia cea de sus, îndreptează şi slăveşte taina cea mare a bunei credinţe.

Mărimuri

Fiu şi Cuvânt al Lui Dumnezeu, Sinodul cel dintâi, de o Fiinţă cu Tatăl, cu adevărat Te-a propovăduit, Cel ce pentru noi ai pătimit, şi învăţătura lui Arie o ai surpat.