Modul de primire a convertiţilor romano-catolici în Biserica ortodoxă – 5. Concluzii

20 June 2014

Modul de primire a convertiţilor romano-catolici în Biserica ortodoxă
cu referire specială la hotărârile Sinoadelor de la 1484 (Constantinopol), 1755 (Constantinopol) şi 1667 (Moscova)

Document pregătit şi citit în cadrul Dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici (S.U.A.), în 1998

dragas in 05. Concluzii

Examinarea faptelor şi documentelor de mai sus arată limpede că folosirea botezului sau mirungerii pentru primirea Latinilor în Biserica ortodoxă a fost determinată de aplicarea diferită a vechilor canoane datorită felurimii de împrejurări istorice din relaţiile între Ortodoxie şi Romano-Catolicism şi a practicilor oscilante ale Latinilor în săvârşirea botezului. Acest lucru, cred eu, nu scade sau nu primejduieşte nicidecum consecvenţa sau integritatea canonică a Bisericii ortodoxe. Cele două principii, al acriviei şi al iconomiei, care stau în mod limpede în spatele aplicărilor diferite, nu sunt în nepotrivire unul cu altul. Aş sugera că sunt „asimetrice” unul faţă de celălalt, deşi rezultatul lor este unul şi acelaşi. Hotărârea de folosire a unuia sau a altuia stă în seama Bisericii fiecărei perioade istorice, care acţionează prin structurile ei legale de autoritate. Mitropolitul Hrisostom al Efesului s-a preocupat recent de aceste două principii canonice, acrivia şi iconomia, în abordarea problemei recunoaşterii Tainelor eterodocşilor în relaţiile diacronice dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism[1]. Ele [cele două principii canonice, acrivia şi iconomia] sunt cei doi plămâni canonici ai practicii ortodoxe, care au fost şi sunt folosiţi de autoritatea conducătoare a Bisericii. Pentru a ilustra acest lucru, el citează din Dosithei al Ierusalimului, Chiril al IV-lea al Constantinopolului şi Sfântul Nicodim Aghioritul. Dosithei scrie: „pricinile bisericeşti pot fi văzute în două feluri: cel al scumpătăţii (acriviei) şi cel al pogorământului (iconomiei); de fiecare dată când nu se poate folosi calea scumpătăţii, se foloseşte calea pogorământului”[2]. Chiril al IV-lea, scriindu-le Patriarhilor Antiohiei şi Ierusalimului, spune şi mai limpede că „pogorământul se foloseşte din când în când… în chip vădit… de nevoie, oricând ar urma pierderea sau primejduirea sufletului”. În cele din urmă, Sfântul Nicodim arată în „Pidalionul” său că „două feluri de ocârmuire şi îndreptare se ţin în Biserica lui Hristos: unul se numeşte scumpătate şi celălalt pogorământ sau îngăduinţă; prin acestea două, iconomii Duhului chivernisesc mântuirea sufletelor, întrebuinţând uneori unul şi alteori celălalt”[3].

6. Post-scriptum

Vederile de mai sus au fost prezentate în cadrul Dialogului american dintre ortodocşi şi romano-catolici în 1998. Comisia reunită a optat în cele din urmă pentru primirea la Ortodoxie a convertiţilor romano-catolici doar prin mirungere. Această alegere americană este îndreptăţită într-un document oficial numit „Botezul şi iconomia sacramentală – o declaraţie comună a Consultării Teologice Nord-Americane dintre ortodocşi şi romano-catolici, Seminarul Ortodox «Sfântul Vladimir», Crestwood, New York, 3 iunie 1999”[4]. Documentul acesta, care are natura unei propuneri, ridică câteva întrebări legate nu atât de modul primirii convertiţilor romano-catolici la Ortodoxie (prin mirungere), deoarece am văzut că aşa ceva este admis canonic în temeiul iconomiei, ci în privinţa raţiunilor aduse în sprijin. Această postfaţă nu e locul pentru o discuţie întreagă pe acest subiect, dar poate se cuvine a ridica una sau două întrebări.

O întrebare evidentă este legată de respingerea în document a distincţiei între acrivie şi iconomie ca o „inovaţie grecească”, introdusă de Sfântul Nicodim Aghioritul![5]

O altă întrebare, care vine de fapt din respingerea sus-amintită, este caracterizarea naturii variate a practicii ortodoxe în privinţa primirii convertiţilor romano-catolici ca „inconsecventă”, în comparaţie mai ales cu practica romano-catolică, care e socotită consecventă! Oare nu-i adevărat că consecvenţa sau lipsa de consecvenţă se stabileşte potrivit practicii obişnuite a Bisericii de primire în Una Sancta a necreştinilor, şi nu potrivit cazurilor excepţionale, cum sunt cele de primire în Biserică a creştinilor schismatici şi eretici? Oare au păstrat romano-catolicii practica vechii Biserici nedespărţite, adică acrivia vechilor canoane pentru săvârşirea Sfântului Botez? Oare nu romano-catolicii sunt cei inconsecvenţi, dacă nu şi inovatori, ba chiar contradictorii în săvârşirea Botezului în diferite perioade şi locuri? Sau este oare nedrept să vezi ca inconsecventă „deschiderea” lipsită de discernământ a romano-catolicilor spre ortodocşi şi spre alţi creştini în privinţa Botezului lor (şi acum a Euharistiei lor), din perspectiva credinţei şi practicii primite de la Apostoli?

În cele din urmă, dacă învăţătura ortodoxă asupra Botezului este cu adevărat aceeaşi cu cea romano-catolică, cum pretinde Declaraţia Comună, şi dacă este adevărat că misteriologia merge mână în mână cu eclesiologia, aşa cum ne-a amintit bătrânul Mitropolit Hrisostom al Efesului în recenta sa carte, se poate pretinde pari passu că eclesiologia ortodoxă este aceeaşi cu cea romano-catolică? S-a rezolvat atunci problema eclesiologică ce-i desparte pe ortodocşi de romano-catolici? Oare nu e drept să susţinem că atât timp cât există o despărţire între aceste două (şi, cu adevărat, între oricare alte) Biserici, dilema cipriano-augustiniană, care dublează oarecum dilema ortodoxă acrivie-iconomie, este silită să existe?

Astfel de întrebări mi se par inevitabile, dar putem nădăjdui ca recentele sugestii/probleme ale „Declaraţiei Comune a Consultării Teologice Americane dintre ortodocşi şi romano-catolici” să îşi găsescă o rezolvare la Marele şi Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe, care este ἐπί θύρας. Sau, şi mai bine, există nădejdea găsirii răspunsurilor la aceste probleme printr-o apropiere eclesială a ortodocşilor şi romano-catolicilor (şi, cu adevărat, a tuturor celorlalţi creştini) care să se întemeieze pe venerabila Sfântă Tradiţie dată Sfinţilor odată pentru totdeauna de către Apostoli şi Părinţi, de-a lungul noului mileniu ce ne stă înainte.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ,

ORDONATĂ CRONOLOGIC

 

[Nu am avut la dispoziţie toate aceste titluri atunci când am scris articolul, dar le am în prezent, şi nădăjduiesc să prezint în timp util un eseu revăzut şi mai amănunţit pe această temă].

 

1756

ARGENTI Eustratios, Εγχειρίδιον περί βαπτίσματος καλούμενον χειραγωγία πλανομένων… (=Carte de învăţătură pentru botez, ce se cheamă Povăţuirea rătăciţilor), Constantinopol 1756.

ARGENTI Eustratios, Βιβλίον καλούμενον ‘Ραντισμού Στηλίτευσις…(=Carte numită Împotrivire la [Botezul prin] Turnare), Constantinopol 1756.

1757

ARGENTI Eustratios, Άνθος ευσεβείας ήτοι Συνταγμάτιον περί αναβαπτισμού (=Floarea buneicinstiri sau Culegere pentru botezul-din-nou), Leipzig, Saxonia 1757.

1758

ARGENTI Eustratios, Βιβλίον καλούμενον ‘Ραντισμού Στηλίτευσις.. (=Carte numită Împotrivire la [Botezul prin] Turnare), Constantinopol 1756 [ediţia a doua, în greacă, latină şi italiană)].

1766

DAPONTES Caesarios, “Καθρέπτης Γυναικών” (=Oglinda femeilor), tom. 2, Lipsiae, 1766 [cf. pp. 178-185 despre controversa rebotezării din 1755)

1862

OIKONOMOS Constantine, Τα Σωζόμενα Εκκλησιαστικά Συγγράμματα, τόμος Α’, Αθήναι 1862.

1872

DAPONTES Caesarios, Ιστορικός Κατάλοyος, în Κ.Ν. Sathas, Μεσαιωνική Βιβλιοθήκη, t. 3, Veneţia 1872, pp. 71-200.

DEMETRAKOPOULOS A.,Ορθόδοξος Ελλάς, Λειψία 1872.

HYPSILANTES Athanasios Comnenos, Τα μετά, την Άλωσιν, (=După Captivitate), Constantinopol 1872 [îndeosebi pp. 365- 372].

MAKRAIOS Sergios, Υπομνήματα Εκκλησιαστικής Ιστορίας, în Κ.Ν. Sathas, Μεσαιωνική Βιβλιοθήκη, t. 3, Veneţia 1872, pp. 201-419.

ZAVIRA G., Νέα Ελλάς, ή Ελληνικόν Θέατρον, Athena 1872.

1875

PARANIKAS Μ., “Περί του κατά την ιη’ εκατονταετηρίδα αναφανέντος ζητήματος του αναβαπτισμού” (=Despre problema rebotezării, reapărută în timpul secolului al optsprezecelea), Ο εν Κωνσταντινουπόλει ελληνικός φιλολογικός σύλλογος, 10 (1875-1976) 33-41.

1877

ΚΥΡΙΛΛΟΥ Λαυριώτου, “Πατριαρχικόν Χρονικόν,” έκδ. Μ.Γεδεών, εν περιοδικόν Αθηναίον, 6 (1877) 17-49.

1882

GEORGIADES Vasileios, “Εκκλησιαστικά Πάρεργα,” (=Anexe eclesiastice), Εκκλησιαστική αλήθεια, anul 3 (1882) pp. 601-605, 617-622, 633-634.

GHEDEON Manuil Ιοan., “Ετεροδιδασκαλίαι εν τη εκκλησία Κωνσταντινουπόλεως μετά την Άλωσιν” (=Învăţături eterodoxe în biserica Constantinopolului după Captivitate), Εκκλησιαστική αλήθεια, anul 3 (1882) pp. 595-9, 671-3, 718-22, 774-80.

1888

GHEDEON Manuil Ιοan., Κανονικαί διατάξεις… των αγιωτάτων πατριαρχών Κωνσταντινουπόλεως (=Rânduieli canonice ale preasfinţilor Patriarhi ai Constantinopolului), tom. i, Constantinopol 1888, tom. ii 1889.

GHEDEON Manuil Ιοan., Πατριαρχικοί Πίνακες περί των πατριαρχών Κωνσταντινουπόλεως (36-1884 AD), Constantinopol 1888.

1889

GHEDEON Manuil Ιοan., “Συμεών του Τραπεζουντίου Ακολουθία … εις τους εκ των λατινικών αιρέσεων επιστρέφοντας τη Ορθοδόξω τε και καθολική Εκκλησία της Κωνσταντινουπόλεως… ,” (=Slujbă a lui Simeon Trapezunteanul… celor ce din eresul latinesc se întorc la dreptslăvitoarea şi soborniceasca Biserică a Constantinopolului…), în Κανονικαί Διατάξεις… των αγιωτάτων πατριαρχών Κωνσταντινουπόλεως (=Rânduieli canonice ale preasfinţilor Patriarhi ai Constantinopolului), tom. ii, Constantinopol 1889, pp. 65-69.

1894

SERGHIE al Viatkăi, Rânduieli şi slujbe de primire a creştinilor eterodocşi în Biserica ortodoxă, Viatka 1894 [în rusă].

1897

MALTZEW Α., Ritus der Vereinigung mit der Orthodoxen Kirche, Berlin 1897 [cf. pp. 40-94].

THEOTOKAS M., Νομολογία του Οικουμενικού Πατριαρχείου, Κωνσταντινούπολις 1987.

1898

MALTZEW Α., Die Sacramente der Orthodox-Katholischen Kirche des Morgenlandes, Berlin 1898, [cf. pp. 128-172).

1899

JUGIE Μ., “La reconfirmation des apostates dans l’Église gréco-russe,” Échos d’ Orient, 2 (1899) 72-75.

ΡΕΤΙΤ L., “L’ Entrée des Catholiques dans l’Église Orthodoxe,” Échos d’ Orient, 2 (1899) 128-139. [Cuprinde textul rânduielii ruseşti de primire a romano-catolicilor convertiţi la Ortodoxie]

1900

ALEXANDROS Ε. LAVRIOTES, “Περί του κατά την ιη’ εκατονταετηρίδα ζητήματος του αναβαπτισμού,” (=Despre problema rebotezării în secolul al 18-lea), Εκκλησιαστική αλήθεια, anul 20 (1900) 420-424.

1902

PALMIERI Α., “La Rébaptisation des Latins chez les Grecs,” Revue de l’Orient Chrétien, 7 (1902) 618-646, 8 (1903) 111-132.

1905

ANDROUTSOS Chrestos, “Αι της ενώσεως των εκκλησιών βάσεις κατά τα αρτιφανή των Ορθοδόξων εκκλησιών γράμματα” (=Unirea Bisericilor potrivit nou-publicatei scrisori a Bisericilor ortodoxe), Εκκλησιαστική αλήθεια, 25th year (1905) 154-6, 171-5, 217-9, 214-5, 282-6, 293- 298, 305-309; retipărită şi în Μελέται και Διατριβαί, τομ.α εκκλησιολογικά, (=Studii şi dizertaţii, vol.i: Eclesiologice), Thessalonic 1964, pp. 81-130.

BAREILLE G., “Baptême des Heretiques [Controverse relative au],” în Dictionnaire de Theologie Catholique, tome 2 (1905) 220-233.

1906

JUGIE Μ., “La Reconfirmation des Apostats dans l’Église Gréco-Russe,” Échos d’ Orient, 9 (1906) 65-76.

PALMIERI Α., “Un Document inédit sur la Rébaptisation des Latins chez les Grecs,” Revue Bénédictine, 23 (1906) 215-231.

1907

ERMONI V., “Adjuration,” Dictionnaire de Théologie Catholique tome 1 (1907) 98-103.

1908

MANSI Johannes Dominicus, “Synodi Constantinopolitanae de iterando baptismo a Latinis collato 1755 a mense ianuario ad iulium,” în Sacrorum Conciliorum Νοva et Amplissima Collectio, tom xxxviii (1908) cls. 575-585.

1909

ΡΕΤΙΤ L., “Abjuration pοur entrer dans l’ Église Orthodoxe, grecque et russe,” Dictiοnnaire de Theologie Catholique, tome 1 (1909) 76-90.

1910

BAREILLE G., “[Controverses relatives] au baptême des hérétiques,” Dictionnaire de Theologie Catholique, tome 1 (1910) 219-233.

1911

ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ Μ., Δύο εκκλησιαστικά έγγραφα περί του αναβαπτισμού των Δυτικών, Εκκλησιαστικός Φάρος, (1911) 226-238.

1913

DYOVOUNIOTES Κ., Τα Μυστήρια της ανατολικής ορθοδόξου εκκλησίας, (=Tainele Bisericii Ortodoxe a Răsăritului), Athena 1913.

1914

GALTIER Ρ, “La réconciliation des hérétiques,” Recherches de Science religieuse, 5 (1914) 201 ff.

1915

DYOVOUNIOTES Κ., Καλλίνικος ο Γ’, Πατριάρχης Κωνσταντινουπόλεως, Ιερός Σύνδεσμος, έτος 1915, Νο 251:1- 5, 252:1-5, 253:7-11, 254:9-12, 255:8-11, έτος 1916, 256:5-8, 258:10-13, 259:9-12, 260:3-4, 261:7-11, 262:11-14, 263:7-10, 264:8-11, 265:13-14 (και Ανάτυπον, Αθήναι 1915).

LUBECK Κ., “Die Aufnahme Andersglaübiger in die griechisch-russische Kirche,” Der Katholik, 7 (1915) 1-25.

LUBECK Κ., “Die Wiederfirmung in die griechisch-russische Kirche,” Der Katholik, 9 (1915) 198-214, 10 (1915) 291-293.

PAPADOPOULOS Chrysostomos, “Περί του βαπτίσματος των ετεροδόξων” (=Despre botezul eterodocşilor), Εκκλησιαστικός Φάρος 14 (1915) 469-483.

1919

DYOVOYNIOTES Κ., “Το μυστήριον του Χρίσματος εξ επόψεως κανονικής” (=Taina Mirungerii din punct de vedere canonic), Καινή Διδαχή, 1 (1919) 178-187.

1923

CHRYSOVERGES Ν., Επίτομος Ιστορία του Σχίσματος των Γραικοκαθολικών εν Συρία, Πειραιεύς 1923.

1924

GEORGIADES Demetrios, Arhim., “Το βάπτισμα των αιρετικών” (=Botezul ereticilor), Νέα Σιών, 19 (1924) 73-83, 97-112, 165-181, 253-260.

1927

HRISTOFOROS, Mitropolitul Leontopolisului, “Το βάπτισμα και το χρίσμα των αιρετικών” (=Botezul şi Mirungerea ereticilor), Ekklesiastikos Pharos, 26 (1927) 353-357.

VELANIDIOTES Iezekiel, “Τα μυστήρια ετεροδόξων” (=Tainele eterodocşilor), Νέα Σιών, 22 (1927) 522-524.

1930

JUGIE Μ., “De receptione Catholicorum et Protestantium in Ecclesiam graeco-russicam,” în Theologia Dogmatica Christianorum Orientalium, t. iii (De Sacramentis), Paris 1930 [see pp. 89-97, 103-125, 144-151].

1931

AGATHANGHELOS (Konstantinides), Mitropolitul Chalcedonului, “Υπόμνημα περί του κύρους του βαπτίσματος των αιρετικών και των σχισματικών Προς τον Οικουμενικόν Πατριάρχην κ.κ. Φώτιον” (=Memoriu despre validitatea botezului ereticilor şi schismaticilor, către Patriarhul Ecumenic D.D. Fotie), Ορθοδοξία, 6:66 (1931) 350-355; 6:67 (1931) 417-424.

KALLINIKOS Mitropolitul Proilaviei, “Πώς δει δέχεσθαι τους εξ αιρέσεων προσερχομένους τη Ορθοδόξω Εκκλησία” (=Cum să fie primiţi cei ce vin la Biserica Ortodoxă din erezii), din Cod. 122 al Bibliotecii Zagora, Theologia, 9 (1931) 240-248.

1932

DOUGLAS J. Α., “The orthodox principle of Economy and its exercise,” (=Principiul ortodox al iconomiei şi folosirea sa), Theology 24 (1932) 39-47.

GHERMANOS Mitropolitul Thyateirei, “Το κύρος των προτεσταντικών χειροτονιών και οι ορθόδοξοι” (=Validitatea hirotoniilor protestante şi ortodocşii), Πάνταινος, 24 (1935) 145-157 (765-770).

SOFRONIOS fost Mitropolit al Leontopolisului, “Πώς οι από αιρέσεων τη Ορθοδόξω Εκκλησία, προσερχόμενοι εγένοντο δεκτοί” (=Cum erau primiţi în Biserica Ortodoxă cei ce se întorceau din erezii), Απόστολος Βαρνάβας, περ. β’ τομ.4 (1932) 20-23, 36-38, 53-61, 108-110, 139-143, 156-160, 187-190, 261-263, 281-282, 291-294.

1933

DYOVOUNIOTES Κ., “Η εκκλησιαστική οικονομία εξ επόψεως ορθοδόξου” (=Iconomia bisericească dintr-o perspectivă ortodoxă), Εκκλησία, 11 (1933) 34-66, 12 (1934) 260-262.

DYOVOUNIOTES Κ., “The principle of Economy”, The Church Quarterly Review, 116 (1933) 93-101.

SAVRAMES Evangelos Ι., “Η πρώτη Καθαίρεσις του Οικουμενικού Πατριάρχου Κυρίλλου Ε’ του Καρακάλου,” Επετηρίς Εταιρείας Βυζαντινών Σπουδών, 10 (1933) 161-186.

1934

DYOVOYNIOTES Κ., “Η εκκλησιαστική οικονομία εξ επόψεως ορθοδόξου” (=Iconomia bisericească dintr-o perspectivă ortodoxă), Ανάπλασις 47 (1934) 260-262.

1935

HRISTOFOROS Mitropolitul Leontopolisului, “Η εν ταις χειροτονίαις αποστολική διαδοχή” (=Succesiunea apostolică în hirotonii), Εκκλησιαστικός Φάρος 34 (1935) 145-157.

1937

PIERRE Hieromoine (Dumont), “Ιconomie ecclésiastique et réiteration des sacraments,” Irénikon, 14 (1937) 228-247, 339-362.

1938

SARROS A., Βίος Ευστρατίου Αργέντη του Χίου Θεολόγου, Αθήναι 1938.

1947

MANSON Τ.W., “Entry into Membership of the Early Church,” The Journal of Theological Studies, 48 (1947) 25-33.

1948

RALLES Konstantinos, “Βάπτισμα αιρετικών” (=Botezul ereticilor), Αρχείον εκκλησιαστικού και κανονικού δικαίου (Arhiva de Drept Bisericesc şi Canonic), 3 (1948) 9-23.

1949

ALIVISATOS H., Η Οικονομία κατά το κανονικόν δίκαιον της Ορθοδόξου Εκκλησίας (=Iconomia după Dreptul Canonic al Bisericii Ortodoxe), Athena 1949 [pp. 69-71 οn Baptism].

1950

ALIVISATOS Η., “L’ économie d’après le droit canonique de l’ église orthodoxe,” Revue hellénique de droit internationale, 4 (1950) 5-13. [acelaşi articol în 1953]

1952

GHERMANOS Mitropolitul Ainosului, “Περί τον κύρους του βαπτίσματος των αιρετικών” (=Despre validitatea botezului ereticilor), Ορθοδοξία, 27 (1952) 199-212, 295-326.

JΑΝΙΝ Raymond, “La Rébaptisation des Latins dans les Églises Orthodoxes,” Annuaire de l’École des Legislations religieuses, 3 (1952) 59-66.

PANAGIOTAKOS Panagiotes Ι., “Αι κανονικαί διατυπώσεις επί εισδοχής ετεροδόξων χριστιανών εις την Ανατολικήν Ορθόδοξον του Χριστού Εκκλησίαν κατά το ισχύον ελληνικόν εκκλησιαστικόν δίκαιον” (=Formule canonice privind intrarea creştinilor eterodocşi în Biserica Ortodoxă Răsăriteană a lui Hristos, potrivit Dreptului Bisericesc în folosinţă), Αρχείον εκκλησιαστικού και κανονικού δικαίου, 2 (1952) 87-92.

PAPADOPOULLOS Theodore Η., Studies and Documents relating tο the History of the Greek Church and People under Turkish Domination (Bibliotheca graeca Aevi posterioris Ι), Bruxelles 1952 [cf. îndeosebi partea a II-a şi partea a III-a, care se ocupă de Patriarhul Chiril al V-lea şi opoziţia la vederile sale].

1953

ALIVISATOS Η., “L’ economie d’ après le Droit canon de 1′ Église orthodoxe,” Atti dello viii Congresso Intern. di Studi bizantini 1951, Rome 1953, ii 269-276.

KARMIRES Ιοannis Ν., “Παράρτημα, Πώς δεί δέχεσθαι τους προσιόντας τη Ορθοδοξία ετεροδόξους, αναγνώρησις των μυστηρίων αυτών και ιδία των αγγλικανικών χειροτονιών, μυστηριακή κοινωνία, κλπ.” (=Anexă: Cum trebuie primiţi eterodocşii ce vin la Ortodoxie, recunoaşterea Tainelor lor şi mai ales a hirotoniilor anglicane, comuniunea misteriologică etc.), în Τα Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου Καθολικής (=Monumente dogmatice şi simvolice ale Bisericii Ortodoxe Universale), νοl. 2, Athens 1953, pp. 972-1050.

1954

KARMIRES Ioannis Ν., “Πώς δει δέχεσθαι τους προσιόντας τη Ορθοδοξία.” (=Cum trebuie primiţi eterodocşii ce vin la Ortodoxie), Θεολογία, 25 (1954) 211-243.

KARMIRES John, “Ways of accepting non-Orthodox Christians into the Orthodox Church,” Greek Orthodox Theological Review, 1 (1954) 38-47 (partea Ι, necompletată de alte părţi).

WENGER Α., “La réconciliation des hérétiques dans l’ Église Russe, Le Trebnik de Pierre Moghila,” Revue des Études Byzantines, tom. 12 (1954) 144-175.

1956

CHRISTOPHILOPOULOS Anastasios Ρ.,”Η εις την Ορθοδοξίαν προσέλευσις των αλλοθρήσκων και ετεροδόξων” (=Primirea la Ortodoxie a celor de alte credinţe şi a eterodocşilor), Θεολογία, 27 (1956) 53-205, 196-205.

1957

AGAPIOS & NIKODIMOS (Ed.). The Rudder (Pedalion) of the Metaphorical Ship of the Holy Catholic and Apostolic Church of the Orthodox Christians, Or All the Sacred and Divine Canons…, trad. de D. Cummings, publicată de The Orthodox Christian Educational Society, Chicago Illinois 1957 (retipărită în 1983).

CHRISTOPHILOPOULOS Anastasios Ρ., “The entry into Orthodoxy of heterodox Christians and followers of other religions,” în Θέματα Βυζαντινού εκκλησιαστικού δικαίου, Athena 1957, pp.13-15.

KOTSONIS Jerome, Η κανονική άποψις περί επικοινωνίας μετά των Ετεροδόξων, Athena 1957.

KOTSONIS. Jerome, Προβλήματα της “εκκλησιαστικής οικονομίας” (=Probleme de „iconomie bisericească”), Athena 1957.

1958

GREGORIOU P., Σχέσεις Καθολικών και Ορθοδόξων, Αθήναι 1958.

1959

GRITSOPOULOS, Tasos Ath., “Ο Πατριάρχης Κωνσταντινουπόλεως Κύριλλος Ε’ ο Καράκαλλος,”Επετηρίς Εταιρείας Βυζαντινών Σπουδών, τομ. 29 (1959) 367-389.

1961

MANSI Johannes Dominicus, Sacrorum Conciliorum Νοva et Amplissima Collectio, vοl. 38, Akademische Druck -U. Verlagsanstalt, Gratz-Austria, 1961. [cf. Synodae Constantinopolitanae, cls. 575-640]

1962

PIERRE, Episcop (L’Huillier), “Les Divers Modes de Reception des Catholiques-Romains dans l’ Orthodoxie,” Le Messager Orthodoxe, 1 (1962) 15-23.

KOTSONIS Ieronymos, “Heretical Baptism,” Encyclopedia of Religion and Ethics, Athena vοl. 1 (1962) 1092-1095.

1964

KALLISTOS (WARE) Episcopul Diokleei, “Eustratios Argenti: A Study of the Greek Church under Turkish Rule”, Oxford University Press, Oxford 1964.

KARMIRES Ιοan., Ορθοδοξία και Ρωμαιοκαθολικισμός (=Ortodoxie şi Romano-Catolicism), Athena 1964.

1965

THOMSON F. J., “Economy: Αn Examination of the Various Theories of Economy Held within the Orthodox Church, with Special Reference to the Ecumenical Recognition of the Validity of non-Orthodox Sacraments,” Journal of Theological Studies, n.s. 16 (1965) 368-420.

VAN DER MENSBRUGGHE, Alex., “Les sacraments. Ponts οu murs entre l’ Orthodoxie et Rome?”, Messager de l’ exarchat du patriarche russe en Europe occidentale, 13 (1965) 162-185.

1967

AUBRY Α., “Faut-il rebaptiser?”, Nouvelle Revue Théologique, 89 (1967) 183-201.

1968

FOUYAS Methodios, “Περί του κύρους των αιρετικών μυστηρίων εν τη αρχαία εκκλησία” (=Despre validitatea tainelor ereticilor în vechea Biserică), Κανονικά και ποιμαντικά πάρεργα (=Anexă canonică şi pastorală), nο 4, Athens 1968.

1970

DUCHATELEZ Κ., “La notion d’ économie et des richesses théologiques,” Nouvelle Revue Théologique, 92 (1970) 267-292; şi în greacă, în Προβλήματα Θεολογίας, 4 (1971) 39-62.

HOUSSIAU Α., “Implications théologiques de la reconnaissance interecclésiale du baptême,” Revue Théologique de Louvain, 1 (1970) 393-410.

SKOUVARAS Ε., “Στηλιτευτικά Κείμενα του ΙΗ’ αιώνος (κατά των αναβαπτιστών) ” = Scrieri critice din secolul 18 (împotriva rebotezării), Byzantinisch-Neugriechische Jahrbόcher, 20 (1970) 50-227.

STĂNILOAE Dumitru, “The Economy of Salvation and Ecclesiastical ‘Economia’,” Diakonia, 5 (1970) 115-123, 218-231.

1971

“Η Οικονομία εν τη Ορθοδόξω Εκκλησία” (=Iconomia în Biserica Ortodoxă), în Προς την Μεγάλην Σύνοδον (=Spre Sinodul cel Mare), publicată de Secretariatul pentru Pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice, Chambésy (Geneva) 1971, pp. 50- 65.

DUCHATELEZ Κ., “L’économie baptismale dans l’Église Orthodoxe,” Istina, 16 (1971) 13-36.

KOTSONIS Jerome, “Problemes de l’économie ecclesiastique,” trad. de Ρ. Dumont, Duculot, Gembloux 1971.

STAN Liviu, “Economy and Intercommunion,” Diakonia, 6 (1971) 202-220.

1972

Η εκκλησιαστική οικονομία. Υπόμνημα εις την ιεράν Σύνοδον της εκκλησίας της Ελλάδος (=Iconomia bisericească: memoriu către Sfântul Sinod al Bisericii Elladei), de Prof. Ρan. Vratsiotis, Ρan. Trembelas, Κ. Mouratides, Andreas Theodorou şi Nik. Vratsiotis, Athena 1972.

PETER, Episcop (L’Huillier), “Ιconomie et théologie sacramentaire,” Istina, 17 (1972) 17-20.

CONGAR Υ., “Propos en vue d’une Théologie de l’économie: la Tradition latine,” Irénikon, 45 (1972) 155-206.

1973

“L’économie dans l’Église Orthodoxe: Rapport soumis à la premiere Conférence panorthodoxe préconciliaire,” Irénikon, 66:2 (1973).

De CLERCQ Charles, “Ministere et sujet des sacraments dans les anciens canons et aujourd’hui,” Κanon. Jahrbuch der Gesellschaft für das Recht der Ostkirchen 1 (1973) 54-58.

DUCHATELEZ Κ., “Le principe de l’économie baptismale dans l’antiquitè chrétienne,” Istina, 18 (1973) 327-358.

DUCHATELEZ Κ., “L’économie dans l’Église Orthodoxe,” Irénikon, 66:2 (1973) 198-206.

DUCHATELEZ Κ., “La ‘condescendance’ divine et l’histoire du salut,” Nouvelle Revue Théologique, 95 (1973) 593-621.

RAI, Pierre Mgr, “L’économie dans le droit canonique byzantin des origines jusqu’au XIe siècle: Recherches historiques et cannoniques,” Istina, 3 (1973) 260-326.

RAI, Pierre Mgr, “L’économie chez les Orthodoxes depuis 1755,” Istina, 3 (1973) 359-368.

VAGAGGINI Cipriano, “Possibilità e limiti del riconoscimento dei ministeri non cattolici. Riflessioni a partire dalla prassi della ‘economia’ a dalla dottrina del ‘carattere’,” Ministeres et celebration de l’ eucharistie. Sacramentum Ι, Studia Anselmiana 61 (1973) 250- 320.

1974

BAVAUD G., “Un thème important proposé au futur Concile orthodoxe: l’économie,” Évangile et Mission, 40 (1974) 631-633.

1975

NIHAL Α., “Sacraments: An Insight from the Orthodox Church,” Chicago Studies, 14 (1975) 252-259.

1976

FAHEY Michael Α., “Ecclesiastical ‘Economy’ and mutual recognition of faith: a Roman Catholic perspective,” Diakonia 11 (1976) 204-223.

SALACHAS D., “Ιl principione ‘oikonomia’ e di ‘akribeia’ nella chiesa ortodossa greca odierna,” Nicolaus 2 (1974) 315-344.

1977

PHIDAS Vlasios Ι., Θεολογικός Διάλοyος ορθοδόξου και ρωμαιοκαθολικής εκκλησίας από του σχίσματος μέχρι της αλώσεως (=Dialogul teologic dintre Biserica ortodoxă şi cea romano-catolică de la Schismă până la Captivitatea Constantinopolului) (1054-1453), Athena 1977.

1980

PETER, Episcop (L’Huillier), “The Reception of Roman Catholics into Orthodoxy: Historical Variations and Norms,” Saint Vladimir’s Theological Quarterly, 24:2 (1980) 75-82.

PRZEKOP Ε., “Die ‘Rebaptizatio Ruthenorum’ auf dem Gebiet Polens vor der Union von Brest (1596),” Ostkirchliche Studien, 29 (1980) 273-282.

1982

ORSY Ladislas, “Ιn search of the meaning of oikonomia: report οn a convention,” Theological Studies, 43:2 (1982) 312-319.

ZIZIOULAS J., “The ecclesiological presuppositions of the holy Eucharist,” Nicolaus, 10 (1982) 333-350.

1983

METALLINOS George D., Ομολογώ εν Βάπτισμα, Athena 1983.

METHODIOS (Fouyas), Arhiepiscopul Thyateirei şi al Marii Britanii, “Περί την εκκλησιαστικήν οικονομίαν” (=Despre iconomia bisericească), în Θεολογικαί και Ιστορικαί Μελέται (=Studii teologice şi istorice), vοl. 4 (1983) 155-310 [retipărit după Ekklesiastikos Pharos 56 (1974) 5ff, 57 (1975) 65ff, 58 (1976) 9ff].

PETER, Episcop (L’Huillier), “L’économie dans la tradition de l’Église Orthodoxe,” Jahrbuch der Gessellschaft für das Recht der Ostkirchen, 6 (1983) 19-38.

1984

ERICKSON John Η., “Reception of Νοn-Orthodox into the Orthodox Church,” Diakonia, 19 (1984-5) 68-86.

1987

ERICKSON John Η., “Divergencies in Pastoral Practice in the Reception of Converts,” Orthodox Perspectives οn Pastoral Praxis, ed. de Theodore Stylianopoulos, Holy Cross Orthodox Press, Brookline ΜA, 1987 [see pp. 149-177].

1988

ERICKSON John Η., “Sacramental ‘Economy’ in Recent Roman Catholic Thought,” The Jurist, 48 (1968) 653-667.

GIANNOPOULOS Vasileios Ν., “Η αποδοχή των αιρετικών κατά την Ζ’ Οικουμενικήν Σύνοδον. Πώς δει τους από των αιρέσεων προσερχομένους δέχεσθαι (=Primirea ereticilor conform celui de-al Şaptelea Sinod Ecumenic: cum ar trebui primiţi cei ce vin din erezii),” Theologia (Athena) 59:3 (1988) 530-579.

1991

ERICKSON, John Η., “The Problem of Sacramental Economy,” în The Challenge of Our Past, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York 1991, pp. 115-132.

1994

METALLINOS George D., “I Confess One Baptism… Interpretation and Application of Canon VII of the Second Ecumenical Council by the Κοllyvades and Constantine Oikonomos,” traducere de Ieromonahul Serafim, Mănăstirea Sfântului Pavel, Sfântul Munte, 1994.

1995

HRISOSTOM (Konstantinides) Mitropolitul Efesului, H aναγνώριση των Μυστηρίων των ετεροδόξων στις διαχρονικές σχέσεις Ορθοδοξίας και Ρωμαιοκαθολικισμού (=Recunoaşterea tainelor eterodocşilor în relaţiile diacronice dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism), Ekdoseis Epektasis, Katerini Grecia 1995 [cuprinde o bibliografie extinsă la pp. 225-249] [în greacă].

PHIDAS Vlasios Ι., “Πηδάλιον και εκκλησιαστική συνείδηση, Ορθόδοξη Μαρτυρία 45 (1995) 78-84.

1996

GEDEON Manuel Ioan., Πατριαρχικοί Πίνακες περί των πατριαρχών Κωνσταντινουπόλεως (36-1884 AD), ediţia a doua, Athena 1996.

1997

ERICKSON John Η., “The Reception of Νon-Orthodox into the Orthodox Church: Contemporary Practice,” Saint Vladimir’s Theological Quarterly, 41 (1997) 1-17.

PHIDAS Vlassios I., Ιεροί Κανόνες Αθήναι 1997.

1998

ERICKSON John Η., “Οn the Cusp of Modernity: The Canonical Hermeneutic of St. Nikodemos the Hagiorite (1748-1809),” St. Vladimir’s Theological Quarterly, 42:1 (1998) 45-66.

PANTELEIMON (Rodopoulos) Mitropolit de Tyroloë şi Serention (Rodopulos), Επιτομή Κανονικού Δικαίου εκδόσεις Δεδούση, Θεσσαλονίκη 1998.


[1] Vezi recenzia pe care am făcut-o acestei cărţi: „Τhe Recognition of the Sacraments of the heterodox in the diachronic relations of Οrthodoxy and Roman Catholicism” [„Recunoaşterea Tainelor eterodocşilor în relaţiile diacronice dintre Ortodoxie şi Romano-Catolicism”], Ed. Epektasi, Katerini 1995, scrisă pentru Dialogul Internaţional dintre ortodocşi şi romano-catolici, în „The Greek Οrthodox Theological Review”, 42:3-4 (1997), 569-572.

[2] Vezi cartea sa recentă, p. 222.

[3] Vezi Πηδάλιον (Cârma Bisericii), Aγαπίου και Νικοδήμου, έκδ. 2, Αθήναι 1841, σ.30.

[4] Vezi paginile de Internet ale Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti (goarch.org) şi Bisericii Ortodoxe în America (oca.org).

[5] Prof. John Erickson de la Seminarul Teologic „Sfântul Vladimir”, membru al Comisiei Teologice Ortodoxe–Romano-catolice Nord-Americane, a propus această vedere. Vezi eseul său „Οn the Cusp of Modernity: The canonical hermeneutic of St. Nikodemos the Hagiorite (1748-1809)”, St. Vladimir’s Theological Quarterly, 42: 1(1998), 45-66, prezentat la Dialog. Dr. Erickson îl consideră pe Sfântul Nicodim un soi de „inovator modernist”, cel puţin în ce priveşte ediţia sa de Drept Canonic al Bisericii Ortodoxe („Pidalionul”). „Inovaţia” sa este distincţia pe care o face între acrivie şi iconomie – care, în viziunea lui Erickson, nu se regăseşte în tradiţia patristică a Ortodoxiei. Într-adevăr, pentru Erickson această distincţie „modernă şi falsă”, care a fost folosită în mod greşit de canoniştii greci, este necunoscută ruşilor, care urmează astfel tradiţia Părinţilor. Pentru noi, implicaţiile vederilor lui Erickson sunt foarte profunde, dacă ne gândim că Sfântul Nicodim şi „Pidalionul” său au fost încuviinţaţi de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Pentru o cu totul altă evaluare a moştenirii Sfântului Nicodim, îndeosebi în legătură cu „Pidalionul” său, vezi eseul Profesorului canonist grec Vlassios Fidas de la Universitatea din Athena, „Πηδάλιον και εκκλησιαστική σννείδηση”, Ορθόδοξη Μαρτυρία, 45 (1995), 78-84.

Cuprins
Adrese ale altor pagini WEB