Apostolul Pavel în Halkidiki

Istoria răspândirii creştinismului în Halkidikī este bine cunoscută. Se cunoaşte, de asemenea, din Faptele Apostolilor, că Sfântul Apostol Pavel a trecut graniţele Peninsulei străbătând Via Egnatía, din Amfípolīs, către Tesalonic şi a înnoptat, probabil, în Apollōnía, în regiunea Mygdonía; nu există, însă, nici o menţiune istorică referitoare la activitatea sa în restul peninsulei Halkidikī, cu toate că în acea vreme existau, pe lângă Apollōnía şi vecinătatea Kalíndiei, cel puţin încă două oraşe importante în Peninsulă: Ákanthos şi vestita Kassándreia.

Tradiţia populară vie a locului se referă adesea la evenimente legate de prezenţa şi activitatea Apostolului Pavel. Fragmente de poveşti referitoare la acest subiect s-au păstrat pe întreg cuprinsul Peninsulei, iar punerea lor cap la cap alcătuieşte o extraordinară istorie.

Astfel, Apostolul Pavel a mers în Ierissós (pe atunci, Ákanthos) pentru a vesti cuvântul lui Dumnezeu. Oameni păcătoşi, ierisioţii l-au urmărit pentru a-l ucide, iar Apostolul a fugit şi s-a ascuns în mijlocul unei turme de boi, în estul satului. L-au găsit şi acolo, dar în ultimul moment Dumnezeu a auzit rugăciunea omului Său şi a deschis o gaură în pământ, prin care a trecut Pavel, fugind din peninsula Kassandra.

Ierisioţii pun întâmplarea pe seama conlocuitorilor lor, ladiaviţii, cu toate că cei din urmă s-au stabilit în Ierissós abia la anul 1700, părăsindu-şi satul, Ladiavá, care se găsea la sud-est de localitatea Koumítsa de astăzi. Îşi argumentează această părere prin următoarea istorie: ascunzându-se în acea groapă, Pavel s-a întors către urmăritorii săi şi i-a blestemat să nu poată să mănânce carne de vită. Şi până astăzi, dacă vreun ladiavit mănâncă carne de vită, îl „podideşte sângele pe din dos”!…

Intrarea în groapă există şi astăzi, fiind cunoscută sub numele de „Izvorul sfinţit al Sfântului Pavel” şi poate fi vizitată, căci se găseşte în nartexul marii biserici cu acelaşi nume, în apropierea fostului metoc al Mănăstirii athonite Cutlumuș, în sud-estul oraşului Ierissós. Acesta era un cunoscut loc de închinare în secolul al XI-lea, iar tradiţia persecuţiei era deja cunoscută în 1550, atunci când a fost consemnată pentru prima oară. Foarte probabil era cunoscută încă din secolul al XI-lea, pentru care motiv se construise în acel loc (al „Izvorului sfinţit”) o biserică cu admirabile elemente arhitectonice din marmură, din care s-a păstrat o bucată dintr-o catapeteasmă bizantină cu decoraţii în relief de „influenţă micrasiatică”, (astăzi expusă în colecţia Turnului Prosforí).

Locul ieşirii Apostolului Pavel în Cassandra se găseşte tot într-un loc numit „Izvorul sfinţit al Sfântului Pavel”, în apropierea impunătorului turn, metoc al Mănăstirii athonite a Sfântului Pavel, din actualul oraş Nea Fōkaia. Izvorul din Ierissós, însă, este o galerie de aducţiune a apei din perioada antică, săpată în stânca moale calcaroasă, în vreme ce „izvorul” din Kassandra pare a fi un mormânt macedonean sculptat, continuat cu un coridor adânc şi colţuros. Camera mormântului a fost transformată în paraclis şi zugrăvită cu imagini sfinte, care din pricina igrasiei excesive s-au degradat, rămânând numai câteva urme în colţurile camerei, iar datarea lor este imposibil de efectuat. Temelia unui bazin antic de apă susţinea Sfânta Masă, acum distrusă. Când am intrat pentru prima oară aici, am găsit împrăştiate în camera-bisericuţă bucăţi de material textil, resturi rămase de la ceremoniile de purificare şi „rugăciunile” de tămăduire, practici foarte răspândite în Antichitate, în locurile în care se găseau izvoare sfinţite şi copaci bahici.

Nu avem informaţii despre începuturile cultului Sfântului Apostol Pavel la „Izvorul” din Kassandra, însă, personal cred că este mai vechi de secolul al XVI-lea.

Plecând din Kassandra, mai departe, descoperim noi elemente în legătură cu periplul Apostolului prin aceste locuri: Sfântul Pavel este înfăţişat călare şi înarmat cu sabie. Calul său l-a adus dintr-o săritură, din Kassandra, în Sithonía. Îl găsim pe stâncile de la Ai-Iánni din Nikītī, urmând pitorescul drum antic de catâri, care conducea (până în 1954) până la Torōnī. Din pricină că era înfometat şi nu avea ce să mănânce, a tăiat în jumătate cu sabia sa o bucată de granit dintr-o stâncă ce seamănă cu o roată de brânză. Regiunea este cunoscută sub microtoponimul „Piatra tăiată cu sabia”, iar stânca cu tăietura sa nefirească este numită de nichitioţi „t’Ai-Mpávl tou tyrí” (La brânza lu’ Sân’ Pavăl).

Puţin mai jos, în locul numit „Kōvioú”, croncănitul unei coţofene a speriat calul şi Sfântul s-a aflat în pericol: în urma blestemului său, în acel loc până astăzi, nu vezi picior de coţofană. Puţin mai departe, după „Kalógria” (Călugări), poteca trecea printre stânci netede de granit, iar calul aluneca. Urma copitelor calului care a alunecat se vede încă. Pentru a rezolva problema, Sfântul a scrijelit cu sabia linii dese în stâncă, paralele cu drumul: liniile există iar zona se numeşte „Spathiés” (lovituri de sabie). Puţin mai departe, calul asudat a vrut să se odihnească şi s-a întins pe jos, însă Sfântul nu l-a lăsat şi l-a obligat să se ridice: calul s-a ridicat cu piciorul drept din faţă, iar Sfântul l-a ajutat dându-i putere în acest picior. Puteţi vedea în granitul cărării urma rostogolirii şi ale loviturilor copitelor calului Sfântului.

Mai târziu, însetat fiind, a zgâriat cu sabia o placă de granit din care până astăzi izvorăşte un izvor bogat, care i-a fi săturat setea. Parapetul izvorului a fost ridicat în 1713, după cum stătea scris pe inscripţia ce a fost furată în urmă cu câțiva ani de vânători de comori fără minte. Lângă izvor se află un mare paraclis al Sfântului Pavel, construit în 1903 în locul altuia mai vechi. În acelaşi loc exista o importantă construcţie paleocreştină, după toate probabilităţile biserică, ceea ce înseamnă că acest loc era loc de cult (al Apostolului Pavel) de multă vreme.

Coborând de la izvorul Sfântului Pavel, ajungem în zona Eliá (Măslini), unde se află ruinele unei basilici paleocreştine descoperite în urma săpăturilor din 1971. În documente din 1300 e menționată „basilica veche a celor întâi între Apostoli, Petru şi Pavel”. Basilica trebuie că a fost distrusă la sfârşitul secolului al VI-lea. Ce taine ascunde, oare, istoria ei?

Sfântul Apostol Pavel – smalţ bizantin, sec. XII,Victoria and Albert Museum, Londra

Acestea sunt principalele tradiţii legate de prezenţa Apostolului în Halkidikī. Amintirea stăruitoare a prezenţei sale în poveştile poporului conduce către ipoteza că Apostolul Pavel a fost şi a predicat în Peninsulă. Bineînţeles, interpretările urmelor lăsate în relieful stâncos, precum urma alunecărilor şi a copitelor calului, sunt comune multor locuri din Grecia şi nu numai, însă legarea atâtor locuri din Halkidikī de „activitatea” Apostolului, nu trebuie să treacă neobservată. Să ne amintim şi faptul că oraşul Kassándreia (astăzi, Nea Potídaia) era încă, în vremea Apostolului Pavel, unul dintre cele mai importante oraşe din Macedonia, de aceea a şi devenit scaunul uneia dintre cele mai vechi episcopii, „Episcopia Kassándriei”. Cetatea se afla la distanţă de o zi de mers de Tesalonic, iar drumul era „împărătesc” şi avea şi legătură de cabotaj.

Inexistenţa vreunei referiri la legăturile lui Pavel cu Kassándreia sau cu alt loc din Halkidikī (cu excepţia Apollōníei) în Faptele Apostolilor, nu constituie o dovadă apodictică a faptului că Apostolul nu a fost în aceste locuri, căci e binecunoscut faptul că acesta şi-a desfăşurat activitatea şi în alte locuri, fără ca acestea să fie menţionate în Fapte.

Sursa: Panhalkídinos Lógos, nr. 15, Aprilie – Mai – Iunie 2013, p. 9 – 10.