Cuviosul Nou Mucenic Gherasim Aghioritul (†1812) – 3 iulie

Cuviosul Nou Mucenic Gherásimos. Icoană din biserica Schitului Sfântului Pantelimon (1895)

Sfântul Gherasim era de origine dintr-un sat mare din Evritania, iar părinţii săi erau oameni cu frică de Dumnezeu. La vârsta de 11 ani, fratele său cel mai mare l-a luat cu el în Constantinopol şi l-a angajat la un băcan, care era din acelaşi sat cu ei.

Într-o zi, micul Gherasim a ieşit, aşa cum obişnuia, cu o tavă mare plină cu vase de lut pline cu iaurt ca să le vândă. Însă, din păcate, din lucrarea celui rău, s-a împiedicat de o piatră, a căzut şi a spart toate vasele. S-a aşezat, mai apoi, acolo, pe marginea drumului, şi, plângând, se gândea cum va fi pedepsit de către stăpânul său, care era un om foarte sever. Însă, unei turcoaice – nevasta unui agă foarte influent – i s-a făcut milă de el, a deschis poarta, l-a chemat înăuntru și l-a liniştit, spunându-i cuvinte frumoase; l-a îngrijit şi, în cele din urmă, l-a luat la ea în casă.

După două luni, împreună cu alţi doi copii din familie, i s-a făcut tăierea împrejur, aşa cum se obişnuieşte la musulmani, şi i-au spus că de-acum încolo va fi ca şi copilul lor. După alţi doi ani, stăpânul său l-a încredinţat unui înalt demnitar, alături de care, datorită funcţiei pe care o avea, a călătorit în întreaga Peninsulă Balcanică, iar mai apoi s-a întors în Constantinopol.

La puţin timp după aceea, conştiinţa a început să îl mustre pentru răul pe care îl făcuse primind legea musulmană, şi a reuşit să fugă şi să se întoarcă în satul său. Odată ajuns acolo, s-a spovedit, şi, după ce a fost reprimit în Biserica Ortodoxă, vreme de trei ani s-a căit pentru lepădarea de credinţă, prin post, priveghere şi rugăciune. În fiecare zi mergea la biserică şi vorbea cu preotul satului. Mai mult, obişnuia ca în fiecare seară să meargă pe ascuns la o bisericuţă a Sfântului Gheorghe, care se afla la jumătate de oră de mers pe jos în afara oraşului, şi acolo se ruga cu lacrimi fierbinţi întreaga noapte.

Schitul Sfântul Panteleimon al mănăstirii Koutloumous, foto Dimitris Tilis

După trei ani a plecat la Sfântul Munte, iar la schitul Sfântul Pantelimon (al Mănăstirii Cutlumuș) a intrat sub ascultarea Bătrânului Chiril. Acesta îl călăuzea pe calea mântuirii, îl povăţuia şi îi alunga întristarea care îi cuprindea câteodată sufletul. De la acest Gheronda Chiril a învăţat să scrie şi să citească, ajungând să citească în fiecare zi citea cărţi folositoare sufletului, mai ales, „Noul Martirologiu”. După numai un an de ședere, a dorit să fie tuns în monahism. Gheronda Chiril şovăia încă înaintea dorinţei tânărului Gheorghe – aşa cum se numea atunci, ca mirean – din pricina perioadei scurte petrecute la Sfântul Munte, dar Gheorghe s-a rugat cu lacrimi vreme de trei luni de Gheronda ca să primească chipul cel îngeresc, iar acela, în cele din urmă, a primit şi l-a tuns, punându-i numele Gherasim. La nici trei zile după ce a fost primit în cinul monahal, Gherasim a cerut binecuvântare de la Gheronda Chiril pentru a merge să mărturisească credinţa creştină. Bătrânul, gândind că acesta nu este altceva decât un gând vrăjmaş „de-a dreapta”, a ezitat să îi dea binecuvântarea şi a încercat să-i arate chinurile martiriului care l-ar fi putut face să se lepede pentru a doua oară de credinţa creştină. Abia după trei ani a reuşit tânărul Gherasim să obţină binecuvântarea pentru a merge să viziteze locurile natale, dar el înţelegea prin aceasta Ierusalimul cel Ceresc.

Astfel, în loc să meargă în locurile unde a copilărit, a plecat la Constantinopol, dar i-a trimis şi o scrisoare Bătrânului din Sfântul Munte, rugându-l să facă rugăciune pentru el. Apoi a mers la casa agăi, acolo unde fusese cândva circumcis, i s-a înfățișat şi i-a spus: ,,Eu sunt tânărul Gheorghe care s-a lăsat păcălit, cândva, în naivitatea lui, de cuvintele femeii tale şi a devenit musulman. Acum, că am crescut, am înţeles cât de diferit este întunericul de lumină, şi mărturisesc în faţa tuturor că m-am născut creştin, sunt creştin şi am să mor creştin”. Aga a încercat să îl facă să îşi schimbe hotărârea, prin vorbe mieroase şi promisiuni, la început. L-a ţinut trei zile la el acasă, încercând să îl facă să îşi schimbe credinţa. Mai apoi, i-a propus să meargă în altă parte şi să continue acolo să trăiască ca creştin, numai să plece turc din oraş pentru a nu-şi primejdui viaţa.

Hotărârea lui Gherasim era, însă, de nezdruncinat. Aga l-a predat mai apoi cadiului care îi făcuse circumcizia cândva, pentru a-l povăţui şi a-l convinge să se lepede din nou de creştinism. Acesta, nereuşind la rândul său, l-a predat autorităţilor. Judecătorul l-a cercetat , iar Gherasim a mărturisit în faţa tuturor credinţa în Hristos.

Călăii l-au bătut mai întâi cu vine de bou, iar mai apoi l-au aruncat în închisoare, punându-i pe piept o piatră mare şi grea. A stat în temniţă 10 zile, şi, în mod minunat, a fost scos de acolo nevătămat. Apoi a fost înfăţişat judecătorului pentru a doua oară, fiind întrebat: „Pedeapsa pe care ai primit-o te-a făcut să-ţi vii în fire sau rămâi mai departe credincios lui Hristos?”. Sfântul a răspuns: „Caznele voastre îmi sunt bucurie și îmi luminează sufletul, iaar de dulcele meu Iisus niciodată nu o să mă despart, chiar dacă m-ai supune la chinuri veşnice”. Înfuriat, judecătorul a poruncit să i se taie capul. Sfântul era atunci în vârstă de doar 25 de ani.

Ducându-l la locul execuţiei, undeva pe lângă Sfânta Sofia, turcii îl îndemnau să se lepede de credinţă, dar Sfântul nu putea fi înduplecat în vreun fel. Le cerea iertare creştinilor pe care îi întâlnea pe cale. Ajuns la locul execuţiei, călăul i-a poruncit să îngenuncheze. Sfântul a îngenunchiat cu faţa spre răsărit, spunând încet: ,,Pomeneşte-mă, Doamne!”. Călăul l-a întors cu faţa către apus, dar sfântul s-a întors din nou spre Răsărit. Înfuriat la culme, călăul, cu o lovitură de sabie i-a retezat capul, care a rămas, mai apoi, vreme de jumătate de ceas cu un zâmbet larg pe chipul senin. Trupul său a rămas îngenunchiat, ca şi cum se ruga, mai mult de jumătate de oră, după care a căzut uşor jos, ca şi cum ar fi adormit. Imediat, o rază de lumină s-a arătat de Sus asupra cinstitelor moaşte ale sfântului.

Mulţime de creştini au alergat la locul unde sfântul a mărturisit, şi toţi vroiau să ia ca binecuvântare ceva din cele ce aparţinuseră sfântului. Multe minuni s-au făcut imediat după adormirea Sfântului Gherasim. Câţiva creştini evlavioşi au izbutit, plătind mulţi bani, să ia cinstitele rămăşiţe ale sfântului şi să le îngroape în insula Próti.

În anul 1815, cinstitele moaşte ale Noului Mucenic Gherasim Aghioritul au fost luate şi mutate în Sfânta Mitropolie a Prusei, de către egumenul mănăstirii, Kírilos Kastanofíllis.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Mucenic Gherasim Aghioritul, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!

Sursa: Monahul Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonía, 2008.