Ortodoxia în America Centrală și de Sud. Interviu cu Mitropolitul Mexicului, kir Athenagoras
31 July 2014
Redăm mai jos interviul pe care l-a acordat pentru Asociaţia Creştină Misionar-Ortodoxă Elenă de Pretutindeni neobositul şi înflăcăratul misionar, mitropolitul Mexicului, Americii Centrale, Insulelor Caraibe şi Americii de Sud, kir Athenagóras.
Întrebare: Care sunt ţările care se află sub jurisdicţia mitropoliei dumneavoastră, şi cum a început misiunea ortodoxă în aceste ţări? De asemenea, în ce situaţie se afla Ortodoxia în ţările acestea, în momentul în care aţi fost numit la conducerea mitropoliei?
Răspuns: Sfânta Mitropolie a Mexicului are sub jurisdicţie, desigur, Mexicul, toate ţările din America Centrală, insulele-state din Caraibe, şi două ţări din America de Sud, Columbia şi Venezuela. Mitropolia a fost înfiinţată în iulie 1996, ca urmare a hotărârii a Patriarhiei Ecumenice. Ca prim mitropolit am fost ales de către Patriarhia Ecumenică la 2 decembrie, acelaşi an.
Când mi-am preluat funcţia în acest teritoriu imens format din cele aproximativ 20 de ţări, existau doar trei comunităţi de limbă greacă în trei ţări: Mexic, Panama şi Venezuela. Astfel, preluând scaunul de mitropolit, am considerat că principala mea grijă de păstor trebuie să se îndrepte spre aceste trei comunităţi pe care le-am enumerat mai sus. Religia dominantă în America Latină este religia catolică. Însă, din pricina unei puternice crize de identitate care afectează în ultimii ani romano-catolicismul, zeci de mii de sud-americani părăsesc religia catolică în fiecare zi, căutând alt sprijin duhovnicesc. Astfel, fără să mă aştept la aşa ceva, încă din prima zi a venirii mele în Mexic, mai multe grupuri de persoane din diferite ţări din regiune, au început să bată la poarta mitropoliei, cerând să primească credinţa ortodoxă.
Hirotonie în Guatemala
Întrebare: Ştim că pe continentul american trăiesc câteva milioane de ortodocşi. Cum sunt organizaţi aceştia din punct de vedere administrativ-bisericesc?
Răspuns: Din punct de vedere al organizări administrativ-bisericeşti, continentul american este împărţit în 4 mitropolii de sine stătătoare (independente) şi fiecare se supune jurisdicţiei Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Datorită valului de emigranţi greci din secolul trecut, Sfânta Arhiepiscopie a Americii, Sfânta Mitropolie a Canadei şi Sfânta Mitropolie a Americii de Sud, este formată din milioane de greci emigranţi (a doua şi a treia generaţie), astfel că misiunea în aceste ţări se face în duhul tradiţiei şi a valorilor greco-ortodoxe. În Sfânta Mitropolie a Mexicului există 2 direcţii pastorale prin care ne desfăşurăm activitatea: o direcţie este îndreptată în sensul păstrării valorilor greceşti şi ortodoxe în rândul grecilor care nu depăşesc 5000 de persoane (în cele trei ţări la care ne-am referit mai sus, adică Mexic, Venezuela şi Panama), iar cea de-a doua direcţie este îndreptată în sprijinul localnicilor care vin la Ortodoxie, şi al căror număr ajunge la aproximativ 500.000 de credincioşi.
Botez în Cuba
Întrebare: Am aflat că foarte mulţi eterodocşi (în special romano-catolici şi protestanţi) părăsesc credinţa lor şi vin la Ortodoxie. Se face catehizare acestora înainte de a veni la credinţa ortodoxă?
Răspuns: Desigur. Cateheza este o condiţie absolut necesară pentru toţi care trec la credinţa ortodoxă. Ei urmează un program de şase sau opt luni de cateheză, după care sunt primiţi la Ortodoxie prin Mirungere sau Botez, după caz.
Cuba. După Botez
Întrebare: Câţi preoţi are astăzi Mitropolia dumneavoastră? Există mănăstiri ortodoxe?
Răspuns: Acum 16 ani, când am fost numit mitropolit pentru nou înfiinţata – atunci – Mitropolie a Mexicului, în acest vast teritoriu format din aproximativ 20 de ţări, existau doar trei preoţi ortodocşi: un preot grec din America care slujea atunci în Mexic, şi doi preoţi din Grecia, care deserveau cele două comunităţi greceşti din Venezuela şi Panama. Când am văzut că tot mai mulţi creştini localnici doresc să primească credinţa ortodoxă – iar numărul creştea în fiecare zi – am înţeles că am datoria de a pregăti noi clerici care să slujească în aceste noi centre de misiune ortodoxă. Astfel, în aceşti 16 ani de când am fost numit mitropolit, am trimis în Grecia mai mult de 40 de tineri pentru a studia în facultăţile de teologie şi a dobândi cunoştinţe teologice. Pe unii i-am înscris la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii din Tesalonic, pe alţii la Înalta Şcoală de Teologie din Tesalonic, iar alţii au fost trimişi la diferite mănăstiri, pe fiecare după posibilităţile sale intelectuale şi nu numai, şi în funcţie de drumul fiecăruia în cadrul Ortodoxiei. Cu mare bucurie vă pot anunţa că, astăzi, Mitropolia Mexicului are 48 de preoţi, dintre care doar trei sunt greci iar restul sunt localnici, din diferitele ţări din zonă. Cei mai mulţi dintre ei au absolvit şcoli de teologie şi toţi au conştiinţă ortodoxă adevărată. Unul dintre cei pe care i-am trimis în Grecia era preot romano-catolic. A renunţat la romano-catolicism şi m-a rugat să îl trimit la Sfântul Munte pentru a deveni monah. După ce a vieţuit 5 ani la o mănăstire la Atos, în urmă cu doi ani s-a întors în Mexic şi astăzi este egumen al mănăstirii înfiinţată în urmă cu doi ani în Mexic, şi care este închinată Intrării în Biserică a Maicii Domnului.
Monahii în Mexic
Întrebare: Care sunt lipsurile şi problemele cu care vă confruntaţi în lucrarea misionară?
Răspuns: Mitropolia pe care o păstoresc are în jurisdicţie aproximativ 20 de ţări, cu activităţi şi lucrare misionară în opt dintre acestea. În afară de două parohii din Mexic, care se află la distanţă de 5 ore de mers cu maşina, sunt nevoit să călătoresc cu avionul în celelalte ţări unde există centre misionare, aceste călătorii durând între trei şi şase ore. În ultimii 16 ani nu am rămas mai mult de 10 zile în acelaşi oraş, socotind aici şi reşedinţa mitropolitană din Mexic. Înţelegeţi, dar, că această lucrare nu este uşoară. Între altele, întreţinem o şcoală pentru copiii săraci din Haiti, avem un azil în Columbia, iar în Guatemala, unde am primit un grup de 500 000 de persoane, avem nevoie de teologi care să facă cateheză cu aceştia.. De asemenea, după seismul care a avut loc în Haiti, suntem nevoiţi acum să construim iarăşi şcoală, clinică şi biserică. Trebuie, de asemenea, menţionat că venituri financiare nu există, şi, pe măsură ce lucrarea misionară creşte, cresc şi nevoile, şi cheltuielile. În ultimii 16 ani, tot ceea ce Mitropolia a reuşit să facă se datorează Harului Lui Dumnezeu, şi dragostei şi sprijinului compatrioţilor noştri din America, şi a Centrelor apostolice-misionare din Grecia. Acum, însă, de când cu criza şi în Grecia, ajutorul pe care îl primim de acolo s-a micşorat în mod considerabil. Acum încercăm să implementăm un program de autofinanţare, iar în următorii cinci ani să creăm la fiecare centru apostolic existent, câte o mică întreprindere (afacere) pentru a da posibilitatea comunităţilor din fiecare ţară de a avea independenţă economică, pentru ca lucrarea de misiune începută să continue fără greutăţile şi problemele pe care le avem astăzi.
Școală confesională, Haiti
Întrebare: Localnicii vă ajută în vreun fel?
Răspuns: Desigur, unde pot, ajută şi ei, însă, înţelegeţi că, în cele mai multe ţări ei sunt cei care au nevoie de ajutor şi de sprijinul nostru, în primul rând. Însă, aş spune că mă ajută foarte mult în credinţa mea, prin modul în care îşi arată devotamentul şi credinţa faţă de Biserica Ortodoxă.
Întrebare: Aţi putea să ne daţi câteva exemple de minuni pe care Dumnezeu le face aici, şi cum lucrează El în mod nevăzut în lume?
Răspuns: Mitropolia noastră este nouă, la fel ca şi lucrarea noastră misionară. Trăim acum propria noastră Cincizecime, astfel că, însuşi tot ceea ce am realizat până astăzi este darul şi minunea Lui Dumnezeu. În fiecare zi, grupuri de oameni, dezamăgiţi de romano-catolicism, bat la poarta Mitropoliei noastre cerând să primească credinţa adevărată a Bisericii de Răsărit. În situaţia noastră, minune este chiar cererea voluntară a localnicilor de a îmbrăţişa credinţa ortodoxă. În urmă cu mai puţin de două luni, un domn din Nicaragua mi-a scris, cerându-mi să îl primesc, pe el şi alte 250 de familii care, după ce au cercetat scrierile Sfinţilor Părinţi traduse în limba spaniolă, au hotărât să se boteze la Ortodoxie.
Cine s-ar fi aşteptat ca fostul preşedinte, Fidel Castro, pe cheltuiala statului, să ridice o biserică ortodoxă şi apoi să ne-o dăruiască? Cu toate acestea, astăzi avem 6 preoţi şi mai mult de 250 de familii cubaneze ortodoxe, şi, în afară de biserica Sfântului Nicolae în capitala Havana, au fost înfiinţate centre misionare în alte trei oraşe ale ţării. În mitropolia noastră, în fiecare zi trăim o nouă minune.
Procesiune cu icoana Sfântului Nicolae, Havana, Cuba
Întrebare: Ce mesaj aţi vrea să transmiteţi prin intermediul ,,Curierului Misionar” grecilor care trăiesc intens astăzi criza economică, dar, mai ales, criza morală?
Răspuns: Fiecare epocă are criza ei. Mai ales pentru noi, grecii, istoria noastră este presărată cu momente de cumpănă, lupte şi crize de tot felul. Însă, noi am ştiut mereu să trecem peste toate. Astăzi, diferenţa este exact aceasta că, în afară de criza materială, trăim şi o criză morală. Trăim o criză de identitate naţională. Dumnezeu a dat poporului grec două daruri, pe care nu le are nici un alt popor. Suntem greci şi moştenitorii unei civilizaţii care constituie astăzi baza lumii întregi. De asemenea, suntem ortodocşi, adică fii ai credinţei celei adevărate, care, ea singură ne conduce la mântuirea în Hristos. Criza economică, oricât de dificilă ni s-ar părea astăzi, va trece. Poate că va trebui să treacă câţiva ani, dar Grecia îşi va regăsi drumul ei. Însă, înainte de toate, guvernul, familia, şi societatea trebuie să lupte pentru a nu ne pierde bunul cel mai de preţ, adică identitatea noastră greacă-ortodoxă. Cu toată jertfa, trebuie să transmitem celor tineri, copiilor şi nepoţilor noştri Lumina care se revarsă din mormântul gol al Învierii Lui Hristos. Fără Hristos în viaţa noastră, ce Grecie vrem să salvăm? Iar fără sentimentul obligaţiei de a păstra în sufletele copiilor noştri ce înseamnă a fi un grec curat şi un ortodox adevărat, ce fel de Grecie vom transmite generaţiilor viitoare?
Biserica parohială a Sfântului Spiridon, Puerto Rico
Pentru numele lui Dumnezeu, oricât de acută ar fi criza – şi, într-adevăr, poporul grec trăieşte o dramă astăzi – să nu ne pierdem îndrăzneala, nădejdea noastră, curajul şi, înainte de toate, să nu pierdem această tradiţie slăvită şi unică în lume, credinţa ortodoxă.
A consemnat: Ekaterina Papakonstantinou, Secretar General al Asociaţiei Creştine Misionar-Ortodoxe Elene de Pretutindeni (Π.Χ.Ο.Ο.Ι.). Sursa: Curierul Misionar
Puteţi să ajutaţi lucrarea misionară a Mitropoliei Mexicului, care îşi desfăşoară activitatea în 8 ţări din America Centrală şi de Sud, trimiţând mesajele voastre de dragoste, prin intermediul Asociaţiei Misionar-Ortodoxe Elene de Pretutindeni.
http://www.ierapostoli.gr/
Să ne rugăm, în acelaşi timp, pentru a reuşi să construim biserici în toate cele 20 de ţări care se află sub jurisdicţia Mitropoliei Mexicului, iar Duhul Sfânt să călăuzească şi pe alţi locuitori ai Americii Centrale şi de Sud la Biserica Ortodoxă.
