Ortodoxia și societatea – Cuvântul înţelept al părintelui Gheorghios Kapsanis
14 July 2014
Pólis – Stat – Societate – Persoană
Deosebirea dintre societate şi stat a făcut ca creştinismul, în mod esenţial, să devină mai puternic. Într-adevăr, creştinismul a adus cu el un nou mod de gândire şi de considerare faţă de persoană şi faţă de viaţa socială a oamenilor, în general. Acestea două nu mai sunt considerate atribute ale pólisului sau ale statului, iar valoarea lor nu este determinată în baza locului pe care îl ocupă, sau a funcţiei pe care o desfăşoară.
După învăţătura ortodoxă, oamenii au valoare de persoană, întruchipând Dumnezeirea Cea Întreită, iar viaţa lor socială, ca manifestare a existenţei plăsmuite după chipul Lui Dumnezeu, nu are alt scop în afară de acesta, constituind un scop în sine.
Sursa: Arhim. Gheorghios Kapsanis, Hristos-Biserica-Societatea, p. 42&34, ediţia a doua, 1983.
Metamorfozarea persoanelor, transformarea instituţiilor
Noi, ortodocşii, fără să negăm importanţa influenţei societăţii asupra persoanei, acordăm întâietate transformării persoanei prin pocăinţă şi sub acţiunea Dumnezeiescului Duh. Este o mare înşelare să credem că putem schimba societatea fără să luptăm să ne schimbăm mai întâi pe noi înşine. Omul bolnav sufleteşte ,,îmbolnăveşte” şi pe cei din jurul său, iar o societate bolnavă îi îmbolnăveşte şi mai rău pe oameni.
Sursa: Arhim. Gheorghios Kapsanis, Hristos-Biserica-Societatea, p. 36, 1983.
Politici discreţionare şi negarea Tradiţiei
Noi, grecii de astăzi, suntem vinovaţi de două mari păcate: de folosirea în scopuri personale a Tradiţiei, în mod abuziv şi fără ,,acoperire” în retorica construită în jurul valorilor ,,civilizaţiei şi culturii elino-ortodoxe”, pe care le-au întreprins, în principal, grupările [politice] de dreapta, alimentate de concepţiile burgheziei mici, şi, pe de altă parte, de respingerea Tradiţiei, pentru a construi, pe baze ateiste şi materialiste, societatea socialistă, acţiune pe care o întreprind grupările [politice] de stânga. În esenţă, este vorba despre aceeaşi atitudine negativă care trădează necunoaşterea Tradiţiei noastre, şi arată o dependenţă spirituală faţă de Apusul neortodox, eretic, idealist şi materialist, şi o desprindere şi dezrădăcinare de la rădăcinile noastre elino-ortodoxe.
Sursa: Arhim. Gheorghios Kapsanis, Hristos-Biserica-Societatea, p. 10, ediţia a doua, 1983.
