Sfântul Mucenic Calinic din Cilicia – 29 iulie

Calinic în cuptorul cu foc fiind aruncat,
Cununa cea cu biruință împodobită și dumnezeiască a aflat.

Sfântul Calinic se trăgea din Cilicia. Era binecredincios și virtuos și avea ca lucrare de căpătâi catehizarea păgânilor spre mântuirea lor. Ajungând în Egipt, idolatrii fanatici s-au ridicat împotriva lui, l-au arestat și l-au dus la ighemonul Sacherdon. Acesta, prefăcându-se, a arătat că îi dorește binele și că îi pare rău de el și, ca să schimbe cugetul lui Calinic, a pomenit mincinoase întâmplări despre niște creștini care mai întâi s-au arătat viteji, dar când au fost supuși la chinuri grele, s-au lepădat de credința lor.

Sfântul Mucenic Calinic din Cilicia – frescă de la mănăstirea Dionisiu, sec. XIV

Calinic, dându-și seama de prefăcătoria ighemonului, a zâmbit și i-a spus: ”Nu întârzia, eparhule, să afli care este puterea prin care Hristos i-a întrarmat pe adevărații Lui credincioși. Pregătește degrabă toate uneltele tale de cazne: foc, săbii, roți, cuțite, bice și orice altceva ai pentru chinuri aspre. Toate acestea și multe altele și chinuri încă mai cumplite doresc să pătimesc pentru dragostea lui Hristos”. Și, cu adevărat, eparhul l-a chinuit cumplit. L-a încălțat cu încălțări de fier, care aveau cuie în tălpi și l-a obligat să alerge până în cetatea Gangra, care se afla la o distanță de 80 de stadii. Apoi a rupt carnea de pe el cu niște unghii de fier și, când era pe jumătate mort, l-au legat la spatele unui cal sălbatic, care l-a tras după el mulți kilometri. Atât de mare era turbarea eparhului, încât, înainte ca mucenicul Calinic să își dea ultima suflare, l-a aruncat în foc. Astfel, în chip slăvit, a luat cununa muceniciei Sfântul Calinic. Soborul lui se face aproape de Podul lui Iustinian și de locul ce se numește Petrian.

Tropar, glasul al IV-lea

Mucenicul Tău, Doamne, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac, glasul al II-lea, Căutând cele de sus…

Cele de sus frumoase dupre vrednicie acum le-ai moștenit, căci de dragostea lui Hristos foarte aprinzându-te, Caliniche, asupra focului printr-aceasta bărbătește ai îndrăznit. Căruia și acum stându-I înainte, nu înceta rugându-te pentru noi toți.