Bătrânul Ghedeon de la Colciu

Părintele Ghedeon s-a născut la Gădinți, în Moldova, într-o familie evlavioasă. Numele său de botez era Gheorghe [Chelaru]. Tatăl său, Constantin, era citeț la biserică. După primele clase primare, Gheorghe a slujit la conacul din Gădinți al prințului Bogdan, iar apoi a plecat în armată, vreme de patru ani, unde a ajuns sergent și secretar. Din mila lui Dumnezeu, a supraviețuit celui dintâi război mondial.

Părinții de la Chilia Sfântului Tihon, Kapsala, 1932

În anul 1920 a plecat în Sfântul Munte, rămânând la Chilia Sfântului Gheorghe din Kapsala, unde i-a fost ucenic Bătrânului Gherasim. În 1925 a fost tuns monah, cu numele de Ghedeon. A plecat apoi în România pentru a strânge fonduri pentru chilie, și a rămas în țară vreme de patru ani. S-a întors în Sfântul Munte cu o mare sumă de bani și cu multe pomelnice, dând totul Bătrânului său. Cu binecuvântarea acestuia, s-a mutat în 1929 la Chilia Sfântului Tihon. La scurtă vreme, s-a apropiat de frații Ignat: Ghimnasie (+1965) și Dionisie (+2004), care trăiau în mare sărăcie. Aceștia i-au devenit ucenici în anul 1933, împreună cu alți opt monahi.

Bătrânul Ghedeon împreună cu ucenicul său, Părintele Dionisie Ignat

În anul 1937, obștea s-a mutat la Chilia vatopedină a Sfântului Gheorghe, adică Schitul Colciu, pe care cu multe eforturi și cheltuieli, l-au renovat și l-au extins. În 1940, Bătrânul Ghedeon a plecat din nou în România, pentru a strânge fonduri, dar țara era în război. A pătimit multe atât de pe urma germanilor, cât și, mai apoi, de pe urma comuniștilor. Abia în anul 1963 a reușit să se întoarcă la chilie. În ultimii cinci ani de viață a fost bolnav, rămânând în chilie, citind psaltirea și făcând rugăciune. A fost considerat o comoară a Sfântului Munte, un Gheronda important. Își ținea canonul cu tărie, considerându-l au de mare preț. Evita multa vorbire, bârfa și judecata, această mare urâciune înaintea lui Dumnezeu. Binecuvânta întotdeauna, era iertător și întăritor. Ajutorul său în ispite era Maica Domnului, al cărui Paraclis îl cânta adeseori. Rugăciunea era mereu pe buzele sale.

În vremea cât a fost bolnav, înainte de adormire, se împărtășea mai des. Când a căzt la pat, primea acolo Sfânta Împărtășanie. În ziua de 28 august a anului 1979, Părintele Dionisie Ignat s-a dus la Mănăstirea Docheiariou, să citească paraclisul înaintea icoanei făcătoare de minuni a maicii Domnului de acolo. A doua zi, a slijit Sfânta Liturghie și l-a împărtășit pe Bătrânul Ghedeon. Acesta a adormit a doua zi, 30 august 1979, pe când se afla în rugăciune, fiind îngropat a doua zi în cimitirul Schitului Colciu.

***

Am început să merg la Chilia Sfântului Gheorghe de la Colciu la câțiva ani după ce Bătrânul Ghedeon adormise. Vremurile s-au schimbat… Atunci când Bătrânul Ghedeon venise în Sfântul Munte, vremurile erau cu adevărat grele. Bătrânul Dionisie mi-a spus că unul din motivele pentru care fratele său, Ghimnasie, a adormit de tânăr întru Domnul, a fost datorită greutăților: munceau foarte din greu, iar Ghimnasie nu făcea nici un compromis de la rânduielile lui ascetice… Acum obștea este înfloritoare (acolo este un nou Părinte Dionisie, un nou Ghimnasie și un nou Ghedeon), iar Mănăstirea Vatopedi este foarte generoasă în ajutorul pe care li-l acordă. J. W. Lillie