Ioánnina: orașul meșterilor argintari

Răcliță fabricată manual în atelierul fraților Varzakas, Ioannina

Ioánnina este orașul meșterilor argintari, orașul miturilor și al legendelor, orașul culturii și al artei: argintul definește axele negoţului local, constituind o succesiune de viziuni și reconstituiri ale trecutului încadrat în timpul prezent al orașului. Argintul întâmpină și își ia rămas bun de la vizitator, la cele două intrări ale orașului, fiind ,,marca înregistrată” a orașului.

Výron Kyriazís, unul dintre ultimii meșteri argintari din Ioánnina, în atelierul său

Arta prelucrării argintului continuă, fără îndoială, să își pună amprenta asupra oraşului Ioánnina, fiind un meșteșug care, de-a lungul timpului, a cunoscut multe schimbări, dar, cu toate acestea, a izbutit să rămână viu până în zilele noastre, reproducând acele forme care încadrează conținutul ei în sfera transmiterii creative și nu reproducerii stereotipe. Din cuvântul meșterilor reiese cu certitudine că se simt continuatori ai meșteșugului local tradițional.

Obiecte de artă bisericească în cadrul expoziției Atelierului de Artă Tradițională Meșteșugărească din Ioánnina

Investind în tradiția moștenită din trecut, meșterii de astăzi încearcă să contribuie şi ei, la rândul lor, venind cu ceva nou. Este vorba despre acel ,,ceva”, care se potrivește tendințelor estetice actuale, şi care corespunde așteptărilor publicului cumpărător. Însă, în acelaşi timp, păstrează cu sfinţenie noţiunea de tradiţie.

Meșteșugul prelucrării argintului s-a transmis din generaţie în generaţie, şi se păstrează în continuare, ca artă vie. A izbutit să ţină pasul în cursul evoluției şi dezvoltării caracteristicilor timpului și locului, să se adapteze, fără a-și exclude caracterul său special, să își exprime propria dinamică și viziune. Tocmai această dinamică prin care s-a remarcat, a ajutat să-și păstreze vigoarea fără a se izola în modelele trecutului prefabricate din punct de vedere expresiv și estetic.

Ripidă fabricată manual în atelierul fraților Varzakas

Purtătorii acestui meșteșug, deținători ai unei tradiții în plină evoluție, au depășit limitele şi capcanele repetării stereotipe a modelelor vechi și au făurit și ei înșiși, în mod creativ, îmbogățind meșteșugul și tehnica cu noi forme și modele. Acești meșteri continuă să formeze o castă specială, în interiorul căreia ființează specificul nobil al acestui meşteşug.

Vremea marilor ateliere a apus fără șanse de revenire, dar meșteri încă mai există. Lucrează argintul și gravează pentru posteritate pe discuri, suveniruri și plăci comemorative, amintirile și simbolurile trecutului şi prezentului specifice locului. Orașul meșterilor argintari continuă să reproducă codul estetic al trecutului atâta timp cât vor continua să existe ei și atelierele lor.