Noul Mucenic Hrístu din Préveza

Noul Mucenic Hrístu mărturisit în insula Kós în ziua de 5 august a anului 1668.

Nou Mucenic Hrístu era de loc din Préveza, iar meseria lui era cea de marinar. Ajungând, cândva, cu corabia în insula Kós, a mers să se spovedească la un ieromonah care venise de la Mănăstirea Marea Lavră de la Sfântul Munte și care avea să și lase însemnări despre moartea mucenicească a lui Hristu. Același părinte menționa, de asemenea, că, la acea spovedanie, tânărul venise cu inima deschisă, curat sufletește, cuviincios și smerit.

La câteva zile după aceea, mergând el pe drumul de întoarcere către corabia care se afla în port, a întâlnit pe cale un grup de ieniceri. Cum l-au văzut, aceștia au și început să hulească dreapta credință și Sfântul Botez. Când a auzit asemenea vorbe, Hristu, a cărui inimă era aprinsă pentru dragostea de Hristos, și-a făcut semnul Sfintei Cruci și le-a spus: ,,Religia voastră, necinstitorilor, este demnă de hulă, iar profetul vostru, Mahomed, este mergătorul înainte al lui Antihrist, fiara, urâciunea pustiirii, falsul profet”.

Când au auzit ienicerii vorbele acestea, s-au înfuriat foarte tare, precum niște fiare însetate de sânge, și au alergat să îl prindă, în timp ce el se îndrepta către corabie. L-au înșfăcat, l-au lovit, iar apoi l-au târât până la judecător, strigând: ,,Leapădă-te de Hristosul tău și de Botezul vostru și te vom lăsa liber. Altfel, o să te chinuim și la sfârșit o să te ardem de viu”.

Curajosul luptător al Lui Hristos i-a scuipat în față și a început să rostească Crezul în limba sa, limba greacă, în auzul tuturor. Aceia, văzând hotărârea și credința neclintită, l-au târât în afara orașului și acolo l-au ciopârțit cu iataganele lor. Pe când mai trăia încă, au aprins un foc și l-au ars de viu. Toți cei prezenți, păgâni dar și drept credincioși, împreună cu cel care ne-a lăsat însemnările despre martiriul sfântului, au văzut cum moaștele lui luminau asemeni soarelui. Ieșeau din el fulgere și raze de lumină precum razele soarelui. După aceasta, pentru ca pedeapsa să fie și mai mare, păgânii au lăsat cinstitul trup neîngropat mai bine de o lună. În tot acest timp, trupul său, care primise moarte mucenicească, a rămas nestricat, neatins și nici un animal nu a îndrăznit să se apropie, iar în primele 3 nopți l-a acoperit o lumină lină care venea de sus, din ceruri.

Și multe alte minuni s-au făcut atunci, demonii erau alungați din oameni și mulțime de vindecări pentru creștinii care alergau la moaștele sale cu credință.

Pentru sângiuirile mucenicului Tău, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!