Sfântul Cosma Etolianul și evreii

Cu prilejul pomenirii Sfântului Cosma Etolianul, cel Întocmai cu Apostolii, stăm de vorbă cu profesorul Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic, Părintele Vasileios Kalliakmánis, despre relațiile Sfântului Cosma cu evreii din vremea sa.

Pemptousia: Este adevărat că a existat o rivalitate între Sfântul Cosma și evreii din epoca sa?

Părintele Vasileios: Problema pastorală fundamentală cu care se confrunta Sfântul în regiunea Ioánnina și în alte locuri era faptul că piața, bazarul, funcționa în zi de duminică. Lucrul aceasta era, evident, un prilej de câștig pentru creștinii din Imperiul Otoman, însă în același timp, constituia o vătămare pentru credința lor ortodoxă și pentru conștiința lor de sine, rezultatul fiind acela că se goleau bisericile, pentru că toți se îngrijeau să cumpere sau să vândă bunuri. Dacă ținem seama de faptul că duminica era și este ziua de pomenire a Învierii Domnului și zi de odihnă pentru creștini și că, în plus, singurul loc unde se auzea și se vorbea limba greacă cultă era spațiul Bisericii, mai ales adunarea creștinilor în duminici și la marile sărbători, este de înțeles neliniștea și strădania marelui Apostol de a schimba acest obicei. Cuvântul său despre ziua de odihnă a duminicii și despre caracterul ei pascal și praznical a avut un asemenea ecou, încât a determinat mutarea zilei de funcționare a bazarului de duminică, sâmbăta. Paguba pentru comercianții evrei era evidentă. Acestui fapt i se datorează cel mai probabil și ura evreilor împotriva lui, care, după cum se știe, au fost părtași la omorârea lui.

Pemptousia: Există, într-adevăr, o legătură între moartea Sfântului Cosma Etolianul și acțiunile evreilor?

Părintele Vasileios: Există anumite mărturii în acest sens: mai întâi, știm că, după o omilie a sa, poporul se îmbulzea să îi sărute mâna și să ia binecuvântarea sa, iar Sfântul, dimpotrivă îi îndemna să se roage pentru el, ca să-L păzească Dumnezeu de uneltirile împotriva vieții lui. De asemenea, există o epistolă a sa către fratele său după trup, Hrisant, director al școlii din Náxos, în care vorbește despre ostilitatea generală a evreilor față de persoana sa. În sfârșit, ucenicul său, Zíkos Bistrékis, care l-a urmat până în ultima clipă a vieții, spunea că anumiți evrei s-au aflat în spatele uciderii Sfântului Cosma Etolianul.

Pemptousia: Care era atitudinea lui generală față de evrei?

Părintele Vasileios: Sfântul Cosma avea o dragoste deosebită față de persoanele lui Hristos și a Maicii Domnului, inima lui ardea de râvna pentru învățăturile evanghelice, pe care, se pare, evreii le batjocoreau. În predicile sale, se vede, el dădea glas unei puternice forme de protest împotriva evreilor pentru atitudinea batjocoritoare pe care o aveau față de sfintele persoane ale credinței creștine. Să menționăm aici că existau și mulți creștini care, deși ascultau predica lui, nu se lăsau de răul obicei de a blasfemia numele lui Hristos și al Maicii Domnului. În aceste cazuri putem vedea și o altă dimensiune, cea a unei învățături indirecte: pentru Sfântul Cosma, orice om care Îl tăgăduia pe Hristos și respingea Evanghelia era, arhetipal vorbind, ”evreu”. O asemenea conștiință exista și printre creștini. Cel care se lepăda de Hristos intra în rândurile împotrivitorilor credinței. Într-o abordare pedagogică, de pildă, folosește pilda lui Iuda, ca să îi învețe pe creștini cum se cuvine să se pregătească pentru Dumnezeiasca Împărtășanie. Le arată că, deși Iuda s-a împărtășit cu Preacuratele Taine, pentru că nu avea dorirea cea bună, a fost luat în stăpânire de diavolul începător al răutății, vrăjmașul omului.

Pemptousia: Vedeți aceste opinii ale ca făcând parte din cadrul mai general al epocii?

Părintele Vasileios: Este foarte probabil. Vedeți, numele evreilor, de secole, este legat de o mulțime de prejudecăți. În conștiința popoarelor europene stăpânea o antipatie foarte pronunțată față de ei și erau considerați responsabili pentru multe răutăți, cum ar fi ucideri de prunci, epidemii și altele. O urmare directă a fost faptul că erau asupriți: persecuții, izolări (ghetto-uri), arestări și alte măsuri similare. În Imperiul Otoman, însă, ei erau bine primiți după ce erau izgoniți din celelalte țări europene. De la otomani au obținut, astfel, privilegii profesionale și de altă natură. Așa cum menționează sursele, erau exceptați de la anumite impozite și munci, de la înrolarea copiilor lor în corpul de ieniceri, care era obligatorie pentru toți ceilalți, și altele. Prin urmare, din punct de vedere social și economic, evreii erau mai puternici, în timp ce creștinii erau defavorizați. Se spunea chiar că evreii duseseră lumea la deznădejde prin practicarea cametei.

Pemptousia: Sfântul Cosma depășește aceste stereotipii ale epocii?

Părintele Vasileios: Bineînțeles! Mai întâi, Sfântul Cosma cheamă încontinuu la pocăință și la întoarcerea la calea evanghelică. Subliniază chiar faptul că aceia care ascultă cuvântul său nu trebuie să îi ucidă sau să îi dușmănească pe evrei, ci să aibă milă de ei. Mai mult chiar, creștinii sunt datori să se îngrijească întâi de toate de starea lor duhovnicească, ca nu cumva, la dumnezeiasca Judecată, să-i găsească Dumnezeu într-o stare mai rea decât a evreilor înșiși. Își exprimă astfel adânca durere pentru mântuirea ”întregii lumi”, a tuturor neamurilor și a tuturor oamenilor. Iată ce spune în acest sens: ”De ce v-am spus acestea, creștinii mei? Nu ca să îi ucideți pe evrei și să îi persecutați, ci ca să îi plângeți, pentru că L-au părăsit pe Dumnezeu… Vi le-am spus ca să ne pocăim acum, cât mai avem timp, ca nu cumva să se întâmple să se mânie Dumnezeu pe noi și să ne lase din mâna Sa și să pățim și noi ca evreii sau chiar mai rău”.

Să nu uităm, de asemenea, că Sfântul Cosma propovăduiește statornic dragostea, nu intoleranța. Crede în paralel și propovăduiește unitatea neamului omenesc. Îi consideră pe toți oamenii copii ai lui Dumnezeu. Există, desigur, deosebire în credință. Aceasta însă în nici un caz nu poate deveni cauza desconsiderării sau a urii față de alți oameni. Toți oamenii, învață el, provin din același tată și din aceeași mamă, protopărinții Adam și Eva, așa că toți  sunt frați între ei.

Este cu adevărat impresionant dialogul care se păstrează între Sfântul Cosma și un țigan, un dialog care are multe să transmită omului de azi. În această discuție, Sfântul îl îndeamnă pe țigan să îi înfățișeze situația sa și acela i se plânge că, deși se trage și el din aceiași Adam și din Eva, concetățenii lui îl disprețuiesc chiar și în Biserică. Iar învățătorul luminat exploatează acest prilej și, după ce îl mângâie, îi amintește că, în ciuda originii lui diferite, dacă ține poruncile dumnezeiești, poate câștiga raiul – spre deosebire de însuși sfântul, care îi poate fi ”superior” ca neam, însă reaua lui creștere și purtare poate să-l trimită în pierzare: ”Ascultă, copilul meu, tu care ești țigan, de vreme ce ești botezat în numele Sfintei Treimi și păzești poruncile lui Dumnezeu, mergi în rai și te bucuri totdeauna, în timp ce eu nu sunt țigan, dar, dacă nu fac binele, voi merge în iad și voi arde pe veci”. Pentru Sfântul Cosma, așadar, deosebirea se face pe baza ținerii sau neținerii voii lui Dumnezeu, iar nu în virtutea originii etnice.

Există, în sfârșit, și un alt punct la care trebuie să fim atenți: conștiința creștină nu îi permite, deși îi atacă în predici pe evrei, să justifice nedreptatea împotriva vreunui om, indiferent de naționalitate. Din acest motiv, este cu deosebire aspru și mustrător față de învârtoșarea inimii ascultătorilor săi, învățând că cel care face nedreptate, își aduce sieși un greu blestem: ”Pentru aceasta, frații mei, câți ați săvârșit nedreptate fie față de creștini, fie față de turci, fie față de evrei sau franci[1], să dați înapoi ce ați nedreptățit, pentru că acel lucru e blestemat și nu veți avea parte de nici o pricopseală”. Înțelegem, cu alte cuvinte, că Sfântul vede cauza problemelor sociale în reaua intenție a cetățenilor, nu în originea lor socială diferită. Această constatare este în mod deosebit actuală și necesară în epoca noastră și în abordarea problemelor sociale de astăzi.

Pemptousia: Vă mulțumim mult că ne-ați lămurit aceste aspecte atât de interesante ale învățăturii Sfântului Cosma.

Părintele Vasileios: Și eu vă mulțumesc, pentru că mi-ați dat prilejul să vorbesc despre marele Sfânt din locul meu de baștină.

[1]Catolicii, ocupanții occidentali din zona de vest a Greciei. [n. tr.]