Cuviosul Chiriac Pustnicul

Cuviosul Chiriac cultiva ”răbdarea și blândețea” (I Timotei 6:11), de aceea a și izbândit în viața de nevoință.

Cuviosul Chiriac Anahoretul, frescă de la Mănăstirea Gracianița, sec. al XIV-lea

Cuviosul Chiriac s-a născut la Corint în secolul al V-lea d.Hr. din tată preot, pe nume Ioan, iar pe maica sa o chema Evdochia și avea ca frate pe Arhiepiscopul Corintului, Petru.

Fiind, așadar, din neam preoțesc, Chiriac s-a dus la Ierusalim încă din fragedă tinerețe și de acolo, mai departe, la Lavra Sfântului Eftimie cel Mare. Acolo, Marele Eftimie l-a făcut monah și l-a dat în grija lui Gherasim, sihastrul. Când a murit Gherasim, Chiriac s-a întors în Lavra lui Eftimie, unde cu râvnă își cultiva virtuțile, până când o anumită situație l-a obligat să plece în Lavra lui Sukás. Acolo, la vârsta de 40 de ani a fost hirotonit preot și a preluat supravegherea schevofilachiului.

Ceea ce îl deosebea de monahii împreună viețuitori cu el era seninătatea pe care o arăta tuturor, de aceea și era o pildă de urmat pentru toți. La vârsta de 70 de ani, Chiriac a plecat de acolo și cu răbdare a cutreierat multe mănăstiri și schituri, unde a trăit într-o nevoință foarte aspră. În cele din urmă, a murit la vârsta de 107 ani, și pentru toți a rămas întru pomenire ca nevoitorul ce ”arăta întreaga blândeţe faţă de toţi oamenii” (Tit 3:2), fără deosebire.

Cuviosul Chiriac Anahoretul, frescă de la Mănăstirea Dionysiou, sec. al XVI-lea

Pomenirea lui se săvârșește în ziua de 29 septembrie.

Tropar, Glasul I

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea, și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pre cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă celui ce ți-a dat ție putere. Slavă celui ce te-a încununat pre tine. Slavă celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condac, Glasul VIII. Apărătoare Doamnă…

Ca pre un tare luptător și apărător, pururea cinstindu-te pre tine sfințită Lavră, pururea prăznuiește pomenirea ta cea de peste an. Ci ca acela ce ai îndrăzneală către Domnul, păzește-ne pre noi de vrăjmașii cari vin asupră-ne, ca să-ți strigăm: Bucură-te, părinte de trei ori fericite.

 Sedealnă, Glasul IV. Degrab ne întâmpină…

Dorind de viața cea mai presus de lume, cuvioase, ai părăsit dulceața lumii ca pre o trecătoare. Pentru aceea locuind în pustiu și în peșteră, te-ai arătat cetățean cetății celei cerești, întru care adu-ți aminte de cei ce săvârșesc pomenirea ta.

Mărimuri

Stea în Corint ai răsărit, în Palestina ai strălucit întru nevoință și cu nevoințele tale ai înflăcărat Biserica lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu Chiriac.

La Chiriac Sihastrul
Cu amărăciunea masticăi, Chiriace, ai răsplătit,
Gustarea cea dulce prin care a muri m-am osândit,
Chiriac, mâncătorul de buruieni amare
A închis ochii la douăzeci și nouă.