De ce prăznuim Înălțarea Cinstitei Cruci?

În ziua de 14 septembrie toată Ortodoxia cinstește Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, Care este ”lauda” și ”slava” Bisericii.

Praznicul Înălțării a fost probabil consacrat de același Constantin cel Mare, la îndemnul maicii sale, Sfânta Elena, desigur, îndată după găsirea Cinstitului Lemn la Ierusalim, pe la anul 330.

Cinstirea lemnului Crucii s-a înfiripat din anii apostolici. Epistolele Apostolului Pavel sunt pline de citate în care este subliniat rolul Crucii pentru mântuirea lumii.

Faptul că sunt pline catacombele de scrijelituri cu Sfânta Cruce arată cum creștinii persecutați se considerau următori ai Domnului Iisus Hristos, Cel care a pătimit pe nedrept. Acest sfânt simbol îi însuflețea și le dădea puterea martiriului.

Cruce, tempera pe lemn, Mănăstirea Sfintei Ecaterina, Sinai, sec. al XII-lea

Puterea de minuni făcătoare a Crucii

Puterea Cinstitei Cruci s-a arătat în vederea minunată a Marelui Constantin, la anul 312, pe când mergea la luptă împotriva lui Maxențiu, aproape de Roma. Istoricii epocii menționează că împăratul a văzut pe cer, ziua la amiază, semnul crucii format din stele și inscripția ”Întru aceasta vei birui”, de asemenea scrisă cu stele.

Era 28 octombrie 312. În acel ceas a dat ordin ca acest semn să devină simbolul armatei sale. Dușmanul a fost zdrobit și Constantin a devenit unicul împărat al imensului stat. Nu avea nici cea mai mică îndoială că puterea Crucii i-a dăruit această strălucită biruință, de aceea a și îmbrățișat creștinismul.

Găsirea Cinstitei Cruci

În 326 evlavioasa mamă creștină, Sfânta Elena, a plecat la Sfintele Locuri și a început să zidească strălucite biserici. Epicentrul era Preasfântul Mormânt al Domnului.

În acest loc, împăratul Adrian construise în anul 135, după a doua dărâmare a Ierusalimului, un templu închinat Afroditei. Sfânta Elena n-a precupețit nici un efort în găsirea Cinstitei Cruci. După săpături asidue, în cele din urmă s-au găsit trei cruci, a Domnului și a celor doi tâlhari.

Credincioasa mamă a împăratului, cu lacrimi în ochi, a predat Cinstita Cruce Patriarhului Macarie, care pe 14 septembrie a anului 335 a înălțat-o pe Golgota și a așezat-o în Biserica Învierii, pe care o construise Sfânta Elena pe Preasfântul Mormânt și care se păstrează până azi.

Înălțarea Sfintei Cruci, frescă, Mănăstirea Gracianița, sec. al XIV-lea

Recuperarea Cinstitei Cruci

În această sfântă zi de 14 septembrie prăznuim și a doua înălțare a Cinstitei Cruci. În 613, perșii au pus stăpânire pe Palestina, au tâlhărit și au distrus sfintele locuri de închinare și au luat ca pradă Cinstita Cruce și au dus-o în Persia.

Din pricina minunilor care se săvârșeau prin harul Cinstitei Cruci, perșii o considerau magică și de aceea o sărutau și se închinau ei, fără să îi cunoască însă adevărata natură și însușire!

Împăratul Iraclie, după biruința împotriva perșilor, a luat Cinstita Cruce și a adus-o la Ierusalim. Patriarhul Zaharia a înălțat-o din nou în Biserica Învierii. Era tot 14 septembrie, 626.

Comunitatea din Ierusalim a socotit că Crucea lui Hristos aparține întregii creștinătăți și de aceea a hotărât să împartă în bucăți Cinstitul Lemn și să îl răspândească în întreaga Biserică.

Astfel s-au salvat până azi multe părticele, care se păstrează ca odoare prețioase.