Părintele Efrem Katounakiotul: La mănăstire am venit să facem ascultare, nu rugăciune

Părintele Efrem Katounakiotul

Un monah: Să vă spun altceva, Părinte, ceva personal, care mi se-ntâmplă mie, aici. După Pavecerniță, la arhondaric se spală cearșafuri, unii le întind la uscat, alții le adună. Eu sunt dintre cei care adună cearșafurile întinse la uscat. Seara, când mă duc să le adun, după aceea nu mai pot să adorm, așa cum fac în celelalte zile, pentru că îmi trece somnul și apoi nu mai pot adormi, îmi pierd rânduiala, programul. Și mă necăjesc.

Părintele Efrem, neînțelegând: Și… ce anume?

Monahul: Adică pun mai presus slujirea [pe care o am]. Mai presus e să adun cearșafurile, deși știu că apoi nu voi putea să adorm, nici să mă trezesc devreme și să-mi fac tot canonul. Și mă necăjesc. Supărarea asta cum se vindecă?

Părintele Efrem: Se vindecă, dar tu n-ai pus ascultarea drept bază. Eu nu caut să fac rugăciune, ci caut să fac ascultare. Ți-a spus obștea de față să aduni cearșafuri, aduni cearșafuri, să fie blagoslovit! Dumnezeu are putere; adunând cearșafuri, tu îți micșorezi canonul de rugăciune cu, să zicem, jumătate de oră. Atunci când vei merge să te rogi, Dumnezeu îți va da, pentru lepădarea ta de sine și pentru ascultarea pe care ai făcut-o, îndoit harul. Dacă te-ai fi rugat noaptea trei ore, ai fi găsit har, să zicem, 10%. Dar acum, pentru că îți micșorezi vremea de rugăciune de la 3 ore, la două ore și jumătate, crezi că nu te vei bucura de rugăciune? Ba mai mult te vei bucura, pentru că ai pus temelie viața călugărească, legea călugărească. Am venit aici ca să facem ascultare, nu ca să facem rugăciune. Ascultare…

Monahul: Cred asta, dar am o ezitare înăuntrul meu care-mi strică totul…

Părintele Efrem: Acolo trebuie să te birui pe tine însuți. Să te birui pe tine însuți…

Sursa: Γέροντας Εφραίμ Κατουνακιώτης, editată de Sihăstria „Sfântul Efrem”, Katounakia, Sfântul Munte, 2000