Cuviosul Filothei Dionisiatul (+1610)

Cuviosul Filothei Dionisiatul s-a născut la Hrysoúpolis, în regiunea Kavála, la anul 1526. Pe când era copil, a fost răpit de turci dimpreună cu fratele său și au fost amândoi închiși. În chip minunat, Maica Domnului i-a salvat din închisoare și i-a dus la o mănăstire din Neapoli, în Asia Mică. Mai târziu, atunci când mama lor, văduvă fiind de multă vreme, a devenit monahie, și-a reîntâlnit fiii ca monahi.

Filothei*, ca unul ce era cu adevărat iubitor de Dumnezeu, ”nesuferind slava oamenilor și dorind să fugă de aceasta… s-a avântat pe calea sa către Muntele Athos, precum cerbul care însetează după izvoarele apelor”. La început s-a nevoit destulă vreme în chinovia mănăstirii Dionisiu, ”însă nu era liniștit, ci fără astâmpăr înseta după o viață de însingurare desăvârșită, ca să poată vorbi singur cu Dumnezeu. Zicând că s-a îmbolnăvit și a muțit, s-a retras într-o peșteră din afara mănăstirii, iar acolo s-a dovedit un minunat nevoitor și biruitor al demonilor, săvârșind rugăciuni către Domnul și hrănindu-se cu pâine și sare o dată la două zile, numai sâmbăta și duminica mâncând cu frații”.

Când a ieșit la iveală că boala sa e o prefăcătorie, a fost nevoit să schimbe locul, ca să nu fie cinstit de oameni. În noua sa așezare și-a făcut trei ucenici. ”După multă vreme, adăugând post după post, priveghere după priveghere și mulțimi după mulțimi de rugăciuni Domnului, s-a învrednicit de harisma înainte-vederii”.

S-a odihnit în pace întru domnul la vârsta de 84 de ani. Smerit cum era, le poruncise ucenicilor săi să nu îi îngroape trupul, ci să îl lase spre mâncare fiarelor pădurii. Atotbunul Dumnezeu însă i-a strălucit trupul cu lumină de Sus, de care călăuzit fiind un monah oarecare, a luat cinstitul lui cap și l-a dat ucenicilor Cuviosului. Capul se păstrează până azi în mănăstirea Petra din regiunea Thessaliótidei într-o raclă de argint și se bucură de mare cinste din partea credincioșilor. O parte a sfintelor moaște ale Cuviosului au fost mutatede fericitul întru pomenire Egumen Gavriil, în anul 1972  de la Mănăstirea Koróni, la Mănăstirea Dionisiu. Viața Sfântului Filothei a fost scrisă de monahul Daniil Dionisiatul, care a copiat manuscrise mai vechi. În 1802, monahul Agapie Lándos a rescris-o în limba contemporană și a fost publicată în 1872 la Veneția. Există și o slujbă a Sfântului întocmită recent.

Pomenirea lui se face pe 21 octombrie și în a treia Duminică a lui Matei, odată cu Sfinții Mănăstirii Dionisiu.

Sursa: Monahul Moise Aghioritul, Sfinții Muntelui Athos, Editura Mygdonía, Thessalonic 2007

* În gr.: Φιλόθεος, ”iubitor de Dumnezeu” [n.tr.].