Cuvioșii Mucenici aghioriți Iacov și ucenicii săi, Iacov diaconul și Dionisie monahul (+1519)
1 November 2014Sfântul Iacov era de loc din satul Voevodádes, din regiunea Kastoriá (Grecia). Fiind invidiat de fratele lui, după nunta sa, care a avut loc în Thessalía, pleacă la Constantinopol, unde devine comerciant de oi și de carne. Întâlnirea sa cu Sfântul Patriarh Nifon a avut drept urmare luarea hotărârii de a-și împărți averea săracilor, de a părăsi lumea și de a pleca la Sfântul Munte.
Este tuns în monahism la Mănăstirea Dohiariu, iar după trei ani se retrage la schitul Ioan Botezătorul ce aparținea Mănăstirii Iviron, unde va și restaura biserica schitului. După îndelungi nevoințe, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul descoperirii, harisma vederii înainte și multe minuni se săvârșeau prin rugăciunile sale. A dobândit șase ucenici ,,și era cunoscut de către toți la Sfântul Munte, ca un mare învățător al virtuții”.
În 1518, prin voia Lui Dumnezeu, iese din munte, împreună cu ucenicii săi pentru a propovădui pocăința și a ajuta pe creștini. A trecut cu ucenicii săi prin Tesalonic, prin cetatea ,,Pétra” (Ólympos), pe la Metéora, unde a lăsat reguli de viețuire monahilor de acolo, ajungând la Náfpaktos, unde s-a și instalat, la Mănăstirea Proorocului Ioan Botezătorul de la Dervékistas. Atunci, ,,mulțime de creștini din satele dimprejur alergau cu credință ca să audă cuvintele pline de dumnezeire ale sfântului, și multe minuni se săvârșeau”. Pentru o perioadă a mers și a viețuit în Attica, după care s-a reîntors la Dervékistas, acolo unde veneau creștini din toată Etólia pentru a-și mărturisi păcatele sub epitrahilul sfântului. Din urzeala celui rău va fi defăimat și, invidiat fiind de către mitropolitul Artei, Akákios, va și dat pe mâna turcilor, fiind acuzat că a complotat împotriva stăpânirii. Este arestat și închis la Tríkala, împreună cu ucenicii săi, iar de acolo va fi mutat la Adrianopol (azi, Edirne, Turcia, n. tr.), iar de acolo la Didymóteiho. Când a fost chemat ca să fie judecat, față de acuzațiile aduse, el răspune: ,,Eu nu fac decât să învăț legea Lui Dumnezeu în rândul creștinilor, celor de o credință cu mine, ca ei să împlinească legea Lui și să nu lucreze nici un lucru rău”. După aceasta au fost dați spre a fi puși la cazne.
Sfântul Mucenic Iacov, și cei împreună cu el, Iacov diaconul și Dionisie monahul au fost spânzurați la Adrianopol (Edirne) în ziua de 1 noiembrie a anului 1519, și nu la 1520 așa cum se găsește scris în alte surse.
După cinstitul sfârșit al celor trei mucenici, ucenicii sfântului care au mai rămas, în frunte cu Sfântul Theonás, au mers și au viețuit la Mănăstirea Simonos Petras. Mai apoi au mers și au luat cinstitele lor moaște, făcătoare de minuni, iar după trei ani le-au mutat la Mănăstirea Sfintei Anastasia, în apropiere de Tesalonic, unde se păstrează până astăzi. O parte din moaștele acestor cinstiți mucenici se păstrează și la Mănăstirea Iviron.
Viața și petrecerea sfinților a fost scrisă de un anonim, la câțiva ani după pătimirea acestora. Biografia se păstrează în mai multe manuscrise și a fost editată în mai multe rânduri. Monahul Theofánis Anastasiótis a scris un panegiric și slujba Sfântului Cuvios Iacov. O slujbă mai recentă a fost compusă și de părintele Gherásimos Mikraiannanítul.
Sursa: Monahul Moise Aghioritul, Sfinții Sfântului Munte