Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

Iar despre Sfânta Ecaterina, oare ce-am putea spune? Foarte puține știm despre ea, până și numele ei este o enigmă. După unii, numele ei ar fi fost Damianí, în vreme ce scriitorul bisericesc Rufin pretinde că era Dorothea. La un moment dat, s-a făcut cunoscută drept Katherina, nume ce ar putea proveni fie de la grecescul Hecate, fie de la καθαρός (katharos), care înseamnă curat, pur.

Sfânta Ecaterina, frescă Biserica Sfântului Nicolae din Pendeli, Attica, 1233

Numele ei rămas nouă în limba greacă este Αἰκατερίνα, așa că e imposibil ca el să provină de la Hecate, pentru că Aikaterina nu începe cu H, precum în Hecate. La fel, nu poate proveni din “katharos”, pentru că grecii fac mare diferență între „t” și „th”, dar și pentru că, astfel, katharina nu ar avea nici un sens. Dacă ar vrut să-i spună „curată”, ar fi fost Katharí, dacă ar fi vrut să-i spună „curățită”, ar fi fost Kekatharméni. Ceea ce urmăresc să susțin e faptul că Ecaterina era numele ei, nu un supranume cu etimologie inventată și neplauzibilă. La fel și cele cu privire la Viața ei.

Povestea tradițională spune că Ecaterina era frumoasa fiică a păgânilor pe nume Costus (sau Cestus) și Sabinella, guvernatori ai Alexandriei. În acest oraș eclectic, ea a studiat artele și științele, îndeosebi filosofia. Atunci când i-a venit vremea a se căsători, a căutat pe cineva care să fie mai presus de ea în frumusețe, înțelepciune și bogăție, dar devenind creștină, a înțeles că Hristos este Acel Mire: „Frumusețea lui strălucește mai tare ca soarele, înțelepciunea Lui rânduiește întreaga făptură, iar bogăția Lui este împrăștiată pe tot pământul”.

În vârstă de numai 18 ani, atunci când Maxențiu, cel care avea să fie învins de Constantin cel Mare la Podul Milvius, s-a aflat în vizită în Alexandria, Sfânta Ecaterina i-a stat împotrivă, luând apărarea creștinilor. Împăratului i-a plăcut de ea și a vrut să o ia în suita lui de concubine, lucru pe care Ecaterina l-a refuzat, scrie istoricul Eusebiu.

Maxențiu însă i-a pregătit o confruntare cu cei mai buni filosofi și oratori din oraș, sperând ca aceștia să-i înfrângă argumentele, dar Ecaterina a fost cea care a câștigat dezbaterea, iar câțiva dintre adversari, cuceriți de elocvența ei, s-au declarat pe urmă creștini, fiind osândiți la moarte. Sfânta Ecaterina a fost închisă, iar Maxențiu a plecat să-și inspecteze trupele. La întoarcere, a fost neplăcut surprins să-și găsească casnicii deveniți creștini. Ecaterina a fost dată spre chinuire, însă tortura cu roata nu a biruit-o, așa că i s-a tăiat capul. Era anul 305.

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, mozaic de la Mănăstirea Cuviosului Luca din Steiri, Fokida, secolul al XI-lea

Nimic dintre cele relatate până acum nu pare să fie nelalocul lui. Într-adevăr, în acea vreme, Maxențiu era co-regent și avea o puternică susținere în Africa de Nord (după ce a fost învins de Constantin, capul i- a fost trimis acolo spre luare aminte), unde creștinii erau persecutați sistematic. În același an, în Tesalonic fusese martirizat Sfântul Dimitrie, iar cu doi ani în urmă, la Nicomidia pătimise Sfântul Gheorghe. Mai știm, de asemenea, că Alexandria era un important centru de cultură și că aici avea să moară în anul 415, ucisă de creștini, zice-se, Hypatia, o femeie cu mari daruri intelectuale.

Deși dovezile despre existența Hypatiei nu sunt mai convingătoare decât cele despre existența Sfintei Ecaterina, cu toate acestea, Hypatia a ajuns astăzi foarte la modă, recent fiind făcut un film despre ea (Agora, rolul ei fiind jucat de actrița Rachel Weisz). Sfânta Ecaterina, însă, este sistematic trecută cu vederea. În The Penguin Book of Saints, Donald Attwater consideră “legenda” Sfintei Ecaterina drept „cea mai ridicolă dintre toate”. Asta desigur, dacă aderi la toate adăugirile făcute legendei de-a lungul vremii, dar ele nu invalidează miezul adevărat.

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, mozaic, San Marco, Veneția, secolul al XII-lea

În același duh, Christine Walsh scrie în The Cult of St Katherine of Alexandria in Early Medieval Europe (Ashgate 2007): “Cultul Sfintei Ecaterina își are probabil originile în tradițiile orale din secolul al IV-lea ale persecuțiilor lui Dioclețian asupra creștinilor din Alexandria. Nu există nici o evidență că Ecaterina a fost o figură istorică și ar putea fi o creație compozită despre femei care au suferit pentru credința lor. Multe aspecte ale Vieții și pătimirii ei sunt complet legendare și conforme toposurilor aghiografice bine cunoscute”. Dar ce înseamnă asta?

Desigur că tradiția orală a precedat cultului Sfintei Ecaterina. Nimeni nu a fost de față cu un telefon mobil, ca să filmeze. „Ar putea fi o creație compozită” sau ar putea să nu fie așa deloc. „Multe aspecte ale Vieții și pătimirii ei sunt complet legendare și conforme toposurilor aghiografice bine cunoscute”. Asta înseamnă cumva că mulți mucenici au fost torturați și au murit pentru credință? Citiți viața Cuviosului Paisie Aghioritul, o figură sfântă a zilelor noastre și veți vedea că poate fi foarte ușor redată într-un fel care să sune foarte „aghiografic”: S-a născut din părinți bine-credincioși și a fost botezat de Cuviosul Arsenie, care i-a prezis că va deveni monah. Și cu toate astea, evenimentele descrise astfel sunt reale.

Mâna Sfintei Mucenițe Ecaterina

Un alt aspect vrednic de atenție este faptul că oamenii se exprimă diferit în epoci diferite. Într-una din versiunile pătimirii Sfintei Ecaterina se spune că atunci când a fost torturată cu roata, din trupul ei nu curgea sânge, ci lapte. S-ar putea ca unii inocenți să fi crezut asta literal, dar cred că cei mai mulți oameni din epocă înțelegeau prin asta faptul că era nepătată. Poate că sună exagerat, dar o altă „icoană modernă”, Ioana d’Arc, menționează faptul că Sfânta Ecaterina i s-a arătat și a întărit-o, asta la o mie de ani după martiriul ei.

În articolul The Dragon that Swallowed Saint George, Whittall Perry notează: “După standardele noastre, autoritățile bisericii primare ar putea fi ‘primitive’, dar ei nu erau niște nebuni”. Autoritățile bisericii primare erau scrupuloase în a elimina informațiile false care dăunau credinței. Din anumite motive, Africa de Nord a fost leagănul a multe erezii și schisme, dar povestea tinerei femei care a îndrăznit să se opună împăratului și slujitorilor lui prin educație, tărie de caracter și credință, ba chiar să-i și biruiască, a fost primită ca adevărată.

Fie ca rugăciunile ei să fie alături de noi! Amin!

Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni și ca o lună prea luminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, mireasă de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterina! Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească. Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta!

(W.J. Lillie)