31 de ani de la adormirea întru Domnul a Părintelui Alexander Schmemann

Părintele Alexander Schmemann (13 septembrie 1921 – 13 noiembrie 1983)

Fragment din Jurnalul Părintelui Alexander Schmemann:

Falsa religiozitate este incapacitatea de a te bucura sau, mai degrabă, refuzul de a te bucura, câtă vreme bucuria este absolut esențială, este fără îndoială, rod al prezenței lui Dumnezeu. Nu e cu putință să cunoști că există Dumnezeu și să nu te bucuri. Numai în strânsă legătură cu bucuria, frica lui Dumnezeu și smerenia sunt corecte, autentice și rodnice. În afara bucuriei, toate acestea devin demonice, o pervertire foarte profundă o oricărei experiențe religioase – o religie a fricii, o religie a pseudo-smereniei, o religie a culpei: toate sunt ispite și capcane – într-adevăr, ispite foarte puternice nu doar în lume, ci și în interiorul Bisericii. Oamenii ”religioși”, privesc bucuria oarecum cu suspiciune.

Sursa primă și principală a lucrurilor este cuvântul ”binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul…”. Frica de păcat nu ne scapă de păcat. Ceea ce ne scapă de păcat este bucuria întru Domnul. O simțire a vinei sau moralismul nu ne eliberează de lume și de ispitele ei. Bucuria este temelia libertății, și pe această temelie suntem chemați să ne așezăm. Unde, cum și când a fost pervertită și s-a atenuat această atmosferă a creștinismului – sau, mai degrabă, unde, cum și când au început creștinii să fie surzi la bucurie?…

Juliana Schmemann, Părintele Alexander și Aleksandr Soljenițîn

Oamenii vin întruna să ceară sfaturi (azi de la 7:30 dimineața, am avut spovedanie, discuții, discuții, discuții, patru oameni cu probleme, fără să mai pun la socoteală întâlnirile pe care le am mai târziu). Și o anume neputință sau mai degrabă o falsă rușine mă reține să le spun: ”Nu am nici un sfat să vă dau. Ceea ce am este o bucurie firavă, gata oricând să se sfarme, dar totuși pentru mine, neîntreruptă. O vreți?”. Nu, nu o vor. Ei vor să discute ”probleme” și să vorbească despre ”soluții”. Nu, nu a existat o mai mare biruință a diavolului în lume decât această religie ”psihologizată”.  Pe toate le ai în psihologie. Un singur lucru lipsește: bucuria – care e de neînțeles pentru psihologie.

Sursa: Fragment din Jurnalul (1973-1983) Părintelui Alexander Schmemann, Editura Akrítas, Atena 2002