În vizită la Mănăstirea Pammakáristos din Constantinopol

În Constantinopol există monumente de artă bisericească ce nu sunt îndeajuns cunoscute, nici nu sunt la fel de vizitate precum celelalte. Desigur, de vină sunt și agențiile de turism care organizează numai anumite trasee de vizitare, dar și mentalitatea majorității vizitatorilor, care consideră că este de ajuns să facă un tur al Orașului stând comod într-un autocar de unde pot admira în voie – consideră ei – frumusețile citadine. Din fericire, mie nu mi s-a oferit niciodată posibilitatea de a cunoaște în acest fel Constantinopolul și din prima clipă când am ajuns aici, mi-am vrut să descopăr Orașul mergând pe jos. Unul dintre locurile dragi unde mă duc de fiecare dată este cartierul Fatih și, în special, străduța care duce la vechea Mănăstire Pammakáristos.

Mănăstirea ,,Pammakáristos”. O frumusețe rară care farmecă și astăzi

Lucrările de construcție dar și de extindere au avut loc treptat și au fost începute de un membru al dinastiei Comnenilor. Pe această construcție mai veche, mai târziu, ctitorul Mihail Glavás Ducas Tarhaniótis a ridicat mănăstirea în anul 1294, iar după moartea lui, soția acestuia avea să construiască paraclisul Mântuitorului.

Imagine din cartierul sărac Fatih. În depărtare, Farul și Școala cea Mare grecească

În mănăstire se găsesc morminte ale împăraților și familiei Comnenilor și Paleologilor, precum și mormântul lui Mihail Glavás, care se află chiar în paraclis, precum și mulțime de morminte ale membrilor familiilor aristocratice din Constantinopol care au rămas în capitală după căderea Orașului. Multe morminte și multe oseminte ale împăraților și ale oamenilor de vază zac uitate sub pământul Orașului…

Mănăstirea Pammakáristos este cu atât mai importantă cu cât ea a rămas pe mai departe în mâinile grecilor și după căderea orașului sub turci, în 1453, iar din 1465 a început să adăpostească sediul Patriarhiei Ecumenice. Mai mult de atât, circulă legenda că aici a avut loc întâlnirea din Sultanul Mahomed al II-lea și Patriarhul Ghenadie Scolarios, unde au fost discutate anumite teme bisericești și politice, precum acelea cu privire la privilegiile Bisericii sub noua stăpânire otomană. Timp de 131 de ani Patriarhia Ecumenică și-a avut sediul aici, după care a fost alungată cu forța iar mănăstirea transformată în geamie.

Mănăstirea Pammakáristos, vedere dinspre răsărit. În dreapta se pot observa construcțiile mai noi ce deservesc ca locaș de cult musulman

Peste tot se pot vedea rămășițe de frescă

Începând cu 1952, restauratori americani au scos la lumină minunatele mozaicuri ce împodobesc paraclisul, care, prin strălucirea și prin varietatea culorilor m-au impresionat foarte mult, nu puteam să-mi mai iau ochii de la ele. Interiorul este împodobit cu capiteluri de marmură și ornamente foarte subțiri de ceramică.

Cupola cu Hristos Pantocrator, mozaicuri și capitel de coloană

Mozaicuri de înaltă expresie artistică. Sfânta cruce a fost stricată, deranjând anumite sensibilități

Capitel sculptat

Din punct de vedere arhitectural, naosul bisericii dispunea de trei altare care aveau deasupra semi-cupole, creind impresia că absidele nu au legătură între ele. Astfel, la început, când intră în biserică, pelerinul are impresia că se găsește în partea principală a bisericii, dar, de fapt, el se află în paraclisul de sud, închinat Mântuitorului Yperágathos (Preabun). Biserica principală a mănăstirii este încă geamie și are o intrare separată, doar paraclisul, în care se găsesc mozaicurile, funcționând ca muzeu.

Cupola cu Hristos Pantocrator și profeții Vechiului Testament. CC Wikimedia

Mozaicuri

Arcadă ornamentală, element arhitectural specific al epocii. Dedesubt, basoreliefuri de marmură

Botezul Domnului, mozaic

Mozaicul turlei este o adevărată capodoperă. CC Wikimedia

Absida altarului. Mântuitorul, Maica Domnului, Sfântul Ioan Înaintemergătorul și Sfinții Arhangheli

În absida altarului sunt reprezentați Mântuitorul Hristos Yperágathos (Preabunul), iar de-o parte și de alta, Maica Domnului și Ioan Botezătorul (Deisis). Acest mozaic este completat de o epigrafie a Mariei Doúkaina (devenită mai apoi monahia Marta), dedicație pentru soțul ei, Mihail Glavás. De jur împrejur se află cei 4 arhangheli.

Interiorul Mănăstirii Pammakáritos. Elemente arhitecturale noi, introduse pentru necesitățile cultului musulman

Am vizitat mănăstirea de foarte multe ori, dar, cu toate acestea mai aveam o dorință pe care nu mi-o îndeplinisem: aș fi vrut să văd și partea principală a mănăstirii, biserica centrală de altădată, acum transformată în geamia Fethiye Camii, adică ,,Geamia victoriei”, în amintirea războiului încununat de victorie împotriva Georgiei și Azerbaidjanului.

Cupola principală a moscheii, cu arcele și absidele tipice, mărturisește originea creștină a lăcașului

Mimber așezat atipic, oblic și parțial ascuns datorită configurației narthexului

Se spune că cel care are răbdare câștigă în cele din urmă: am reușit să pătrund și în partea centrală a bisericii, partea care acum constituie geamia, împlinindu-mi, astfel, și această dorință. Într-adevăr, biserica a suferit numeroase transformări, care o fac să nu mai semene mai deloc cu un spațiu de cult ortodox. Doar nișa semicirculară, mihrab-ului, așezarea ciudată a mimber-ului și câteva trăsături de pensulă a fost tot ceea ce am putut să observ. Nu am putut trece cu vederea, de asemenea, cele câteva contraforturi voluminoase, dar și faptul că au fost nevoiți să construiască un loc special unde au așezat semnul care arată spre Mecca.

Făcând câțiva pași, m-am încredințat că și aici există numeroase intrări subterane, iar pardoseala a fost înălțată în numeroase locuri prin adăugarea unor suprafețe de lemn. În locul în care, se găsea, altădată, probabil, vasul cu agheasmă al bisericii, pardoseala s-a lăsat atât de mult, încât mă temeam, nu cumva, să mă trezesc în subsolul bisericii!

Ieșind afară și privind din nou biserica nu am putut să nu mă minunez de frumusețea elementelor ei arhitecturale. Liniile curbe, arcadele, triunghiul din față dar și turla mai înaltă, sunt elemente care stârnesc imaginația și conferă expresivitate construcției. La acestea se adaugă și inscripția poetului Manuil Filís care împodobește perimetric biserica, și dă o urmă de culoare acestui monument istoric de artă și de arhitectură.

Inscripții pe exteriorul bisericii mănăstirii Pammakaristos

Timpul de care are nevoie cineva pentru a admira frumusețile Mănăstirii Pammakáristou variază. Pentru unii turiști sunt de ajuns 10 minute; alții vizitatori au, însă, nevoie de ore întregi pentru a putea să se bucure de fiecare imagine și să descopere tot ceea ce le-ar putea ostoi setea de frumos.

Mănăstirea Pammakaristos, devenită muzeu și geamie

În orice caz, este cât se poate de sigur faptul că nu poți cunoaște Constantinopolul din autocar sau împreună cu numeroasele grupuri de turiști care vin să vâneze cât mai multe instantanee într-un timp cât mai scurt. Adevărata legătură cu Orașul se stabilește doar mergând pe jos pe străduțele întortocheate, singur sau, în orice caz, însoțit doar de câțiva tovarăși într-ale căutării. Doar așa Constantinopolul își va arăta frumusețile sale, doar așa îți va ,,vorbi”, se va deschide și te va invita la alte și alte călătorii. Eu, în orice caz, sunt foarte bucuros și mă consider norocos că i-am simțit ospitalitatea și i-am descoperit frumusețile. Și continuu să descopăr, pe zi ce trece, alte și alte frumuseți…

Sursa: http://tixamperiaapothnpolh2.blogspot.ro/