Rămășițe bizantine risipite prin Istanbul

Peregrinările prin mahalalele şi străduţele Oraşului constituie un element necesar şi fundamental pentru cunoaşterea lui. Din fericire, mi-am dat seama de acest lucru de la începutul mutării mele aici și de atunci caut să-mi descopăr, prin plimbări prelungite, atât limitele propriei rezistenţe, cât şi pe acelea ale pingelelor încălţărilor mele.

Míllion, kilometrul zero, locul din care începeau toate măsurătorile către punctele importante ale imperiului

Oraşul mi-a apreciat eforturile, şi, în toţi aceşti ani, a avut grijă să-mi arate toate minunăţiile pe care le păstrează la suprafaţă, dar şi în adâncul său: icoane deosebite, comori de istorie, taine ascunse, elemente de legendă şi toate acele nuanţe legate de influenţele culturilor care au fost fascinate de el. Şi cu toate că Oraşul se schimbă necontenit, credincios rolului său de metropolă universală și preluând caracteristicile pe care le impune epoca noastră, încă există pretutindeni elemente ale acelei civilizaţii care l-au făcut să fie numit „Oraş al oraşelor”. În acest text mi-am propus să mă ocup de rămăşiţele nevăzute ale trecutului său, fragmente risipite ale trecutului lui bizantin împrăştiate pretutindeni, pentru descoperirea cărora e nevoie de perspicacitate şi răbdare.

Pornind de la Míllion, se calculau toate distanţele imperiului. Astăzi, ceea ce-a rămas din Míllion este o coloană pe jumătate dărâmată. Odată, aici se afla un stâlp de aur, însoţit mai târziu de o construcţie grandioasă, punct de referinţă al capitalei Imperiului Bizantin, făcând legătura dintre Mesi Odos (Strada de Mijloc) şi Piaţa Augustaion, probabil şi poartă de trecere către aceasta din urmă.

Zidul pe care-l puteţi observa în spatele caselor este o rămășiță din zidul Bisericii Maicii Domnului Halkoprateíon

Mii de trecători şi turişti trec zilnic pe lângă Míllion ignorându-l, la fel cum ignoră, de altfel, şi prezenţa Augustaionului şi a Străzii de Mijloc, care există încă, chiar dacă într-o formă diferită.

La câteva zeci de metri de Míllion se găsea faimoasa Biserică Halkoprateíon. La nivelul solului nu s-a păstrat aproape nimic, cu excepţia unor pereţi ai bisericii, risipiţi pe ici pe colo.

În suburbia Vlahernelor se găsesc risipite zeci de de rămășițe din minunatul complex de clădiri înăuntrul căruia împăraţii și-au avut reşedinţa vreme de patru secole.

Observându-le, înlăuntrul meu sună alarma, avertizându-mă că trebuie să fiu cu ochii în patru, pentru a nu scăpa nici o urmă din trecutul bizantin al Oraşului.

Ziduri, ziduri bizantine…

Într-adevăr, nu trece mult timp şi în faţa mea apar rămășițele palatelor imperiale…

O intrare într-o clădire restaurată lasă, totuși, să se întrevadă ceva din istoria ei bizantină

Cornul de Aur este încă plin de clădiri de provenienţă bizantină, rămase neobservate vreme de secole. Cele mai multe dintre ele au fost tencuite pe dinafară, spre conservare.

Risipite rămășițe de civilizaţie bizantină

Cel mai numeroase fragmente păstrate aparțin categoriei arhitecturale a capitelurilor. Mi-am propus, deci, să le inventariez pe toate, imortalizându-le atât pe lentilă, cât şi în memorie. Un fel de trecere în revistă, cu preţul privirilor curioase sau bănuitoare ale celor care-și petrec vremea prin acele locuri.

Baza unei coloane în preajma unui şadirvan (loc de spălat picioarele). În Constantinopolul zilelor noastre, curţile geamiilor sunt pline de coloane bizantine

În unele cazuri, fragmentele par să iasă din pământ…

Coloana iubitorilor de păsări…

Experienţa, efortul şi spiritul meu de observaţie îmi dau posibilitatea să observ toate aceste urme ale trecutului pe care, de altfel, Oraşul nu le-a ascuns niciodată…

Tuneluri ale fostului Palat, azi pe post de pivnițe și spații de depozitare…

Ieron Palation (Sfântul Palat) a fost una dintre construcţiile impresionante ale Constantinopolului. Construit în formă de amfiteatru şi pe multe niveluri, el uimeşte pe oricine încearcă să şi-l imagineze.

Rămășițe din Ieron Palation printre noile case

Plin de entuziasm, studiez rămășițele acestei uimitoare construcţii, fie la suprafaţă, fie în subteran, alteori afundate şi cuprinse în fundaţiile noilor case şi a zidurilor curţilor interioare, dovadă a modului de construcţie amfiteatral şi pe mai multe niveluri.

Fragmenele de mici dimensiuni fascinează prin prezenţa lor, iar cele mari impresionează prin volumul lor remarcabil. Ruinele bisericii închinate Sfântului Polieuct stau mărturie încă pentru masivitatea  și măreția vechii clădiri. Biserica a fost construită de aristocrata Iulia Anikia, și depăşea în dimensiuni templul lui Solomon. Această lucrare arhitectonică particulară l-a impulsionat pe Împăratul Iustinian la ridicarea Sfintei Sofii, clădire care trebuia să depăşească în grandoare şi volum opera Iuliei Anikia. Poate că după terminarea Sfintei Sofii, la vederea noii și minunatei biserici construite din porunca şi cu cheltuiala lui, după ce a rostit celebra frază „Te-am învins, Solomoane”, împăratul a şoptit, numai pentru sine: „Te-am învins, Anikia”.

Ruine ale Bisericii Sfântului Polieuct…

Fundaţiile masive ale bisericii sunt întinse pe o suprafaţă mare…

Coloanele Bisericii Sfântului Polieuct, o lucrare de pionierat și un punct de cotitură în sculptura şi arhitectura bizantină…

Remarcând fragmentele de arhitectură bizantină împrăștiate pretutindeni de-a lungul şi de-a latul Oraşului, realizezi că rămăşiţele acestei epoci trecute constituie chiar materia genetică a Oraşului. Nu ne rămâne decât să le observăm, să ne întrebăm, să ne minunăm…

Viaţa în Oraş îşi continuă cursul ei, însoțită de aceste rămășițe de cultură şi civilizaţie bizantină ca de niște martori atemporali, esențiali, dar stingheri…

Sursa: http://tixamperiaapothnpolh2.blogspot.ro