După săvârșirea Botezului, pe când pruncul se află în braţele naşului, preotul săvârşeşte Taina Mirungerii, ungând pruncul proaspăt botezat cu Sfântul Mir, rostind în acelaşi timp o rugăciunea.
Sfântul Mir este o substanţă preparată din 57 de esenţe aromatice scumpe și este sfințit în Joia Mare de către episcopii adunați în Sinod, apoi este împărțit la toate bisericile, unde se păstrează într-o sticluță specială. Sfântul şi Marele Mir cuprinde harismele nenumărate aduse de pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime, adică zestrea noastră de daruri duhovniceşti pe care ne-o aduce Sfântul Duh la intrarea noastră în Biserica lui Hristos.
După ungerea cu Mir urmează tunderea părului: preotul taie câteva fire de păr din creştetul pruncului, rostind o rugăciune. Tunderea părului însemnează făgăduirea (afierosirea) pruncului proaspăt botezat lui Dumnezeu. Urmează apoi îmbrăcarea pruncului cu haine albe care arată desăvârşita curăţire după Botez şi deplina intrare a pruncului în sfânta și prealuminata Biserică. La sfârşit, preotul îi așază crucea la gât, rostind cuvântul Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Naşul, păstrând aprinsă lumânarea, adică lumina lui Hristos şi viaţa luminată pe care trebuie s-o ducă noul creștin, și purtând pruncul în braţe, înconjoară cu el cristelniţa de trei ori, iar la strană se cântă imnul „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat. Aliluia!” (Cuvântul aliluia, pe care-l auzim foarte des în timpul sfintelor slujbe, înseamnă „Lăudaţi pe Domnul”).
Urmează apoi citirea Apostolului şi Evangheliei şi rugăciunea de sfârşit a slujbei.
După cum am văzut, Botezul şi Mirungerea sunt Taine ale Bisericii, adică dintre cele mai importante şi mai sfinte evenimente din viaţa noastră. Pentru aceasta, ele trebuie să se săvârşească cu evlavie, linişte, străpungere de inimă şi simplitate (adică, nu cu mare fast și tărăboi).