Ascultările monahului la Sfântul Munte

În mănăstirile de obște de la Sfântul Munte, ascultările se schimbă în fiecare an, începând cu 1 sau 7 ianuarie. De obicei, aceste slujiri sunt stabilite pentru o perioadă de un an sau chiar mai mult. Această practică provine de la Sfinții Părinți, avându-și originea în monahismul primar, în regulile stabilite de Sfântul Vasile cel Mare, cel care a organizat primele comunități monahale de obște în Pont și Capadocia. În îndrumările sale ascetice, Marele Vasile stabilește cum trebuie să viețuiască un monah într-o mănăstire de obște.

În Sfântul Munte, distribuirea slujirilor este făcută de către egumenul obștii și de către epitropi, ținându-se mereu cont de specificul și de rânduiala internă a fiecărei chinovii. ,,Cei ce sunt rânduiți în mănăstiri de către sinaxa întâi-stătătorilor pentru diferitele ascultări, merg mai întâi și se închină la icoana sfântului protector al mănăstirii, apoi depun metanie în fața întâi-stătătorilor, arătând prin aceasta că primesc ascultarea ce le-a fost rânduită și că o vor duce la îndeplinire”.

Atunci când se acordă ascultările se ține cont întotdeauna de vârsta, priceperea și pregătirea fiecărui monah. Ascultările care au legătură cu funcțiile administrative sunt acordate întotdeauna celor în vârstă sau celor aflați deja la conducerea mănăstirii. De obicei, aceștia rămân mai mulți ani în aceste funcții, tocmai pentru a se obișnui și a exista continuitate în lucrarea lor, sau tocmai pentru că sunt oameni care dețin experiență în aceste funcții. Cei de curând primiți în obște, precum și cei mai tineri, primesc, de obicei ascultările care îi solicită cel mai mult: la câmp, în livezi, în ateliere și multe altele.

Începătorii trec, de obicei, prin toate ascultările pentru a se familiariza cu acestea și, căpătând experiență, să lucreze mai bine în slujba obștii. Toți împreună și fiecare în parte, după puterile lui, se îngrijesc pentru ca viața în obște să se desfășoare în bună rânduială.

Ava Dorothei compară ascultările din mănăstire cu membrele trupului omenesc, spunând în acest sens: ,,Nu înțelegeți că toți formăm un trup și fiecare este un membru al acestui trup? Cei care se ocupă de conducerea mănăstirii reprezintă capul acelui trup. Cei care supraveghează și îndreaptă sunt ochii. Cei care îi slujesc pe ceilalți prin cuvântul lor reprezintă gura. Ochii sunt aceia care fac ascultare. Mâinile sunt aceia care lucrează. Picioarele, aceia care aleargă încoace și-ncolo cu diferite ascultări. Ești cumva capul? Atunci, trebuie să conduci. Ești ochi? Privește, înțelege bine ceea ce vezi! Ești gură? Vorbește, sfătuiește pe ceilalți. Ești ureche? Fă ascultare! Ești mână? Lucrează! Ești picior? Ai grijă de ascultarea ta! Fiecare să slujească trupului după puterile sale”.