Bătrânul Chiril Cipriotul, monah în Katounakia

Bătrânul Chiril Katounakiotul era de loc din satul Sfântul Ioan – Pitsiliás. Era fiu de preot, iar în 1923 a plecat de la Mănăstirea Stavrovounio, din Cipru, unde era monah, la Sfântul Munte.

În vremurile acelea, sărăcia și lipsurile de tot felul au făcut ca foarte mulți monahi să plece de la Sfânta Mănăstire Stavrovouníou. Printre aceștia se aflau și monahii Chiril și Ciprian, dar și alții care, pentru a nu îngreuna și mai mult situația materială a mănăstirii, au plecat încercând să se închinovieze în mănăstirile din Sfântul Munte.

Dintre toate locurile binecuvântate de Dumnezeu care se găsesc în Athos, Gheronda Chiril și-a ales părțile Katounakiei, unde a viețuit pentru tot restul acestei vieți pământești vremelnice, fără să mai vadă vreodată țara natală (Cipru) și fără măcar să iasă vreodată din Sfântul Munte. Singura lui preocupare, singura lui grijă era cum să se apropie mai mult de Ziditor. Bătrânul Chiril era un foarte bun iconar – învățase să zugrăvească icoane la mănăstirea sa de metanie, Stavrovounio – iar la Sfântul Munte și-a îmbunătățit tehnica, ocupându-se cu pictura vreme de foarte mulți ani.

Chilii în Katounakia, Sfântul Munte

Ajungând la bătrânețe, Gheronda Chiril a fost vizitat de compatriotul său, Părintele Iosif Vatopedinul. După cum îi povestea Părintelui Iosif, pe când era tânăr, în Cipru, fericitul părinte Chiril obișnuia să viziteze regulat Mănăstirea Sfântului Gheorghe, în care viețuiau doi monahi frați după trup. Acești frați monahi, după relatările vrednicului de pomenire Gheronda Chiril, ,,atunci când intrau în biserică, fie la vecernie, fie pentru Dumnezeiasca Liturghie, nu călcau pe pământ, ci se ridicau două palme de la pământ”. Despre Bătrânul Chiril, Părintele Iosif mai relatează următoarele: ,,Atât aceste întâmplări, precum și rugăciunile acestor cuvioși părinți cu viață sfântă, au născut în sufletul său de copil nevinovat dorința de a părăsi deșertăciunea cea lumească și de a intra în monahism la Sfânta Mănăstire Stavrovoúnio”.

Mănăstirea Stavrovounio, Cipru

Mănăstirea Sfântului Gheorghe despre care pomenește gheronda Chiril nu poate fi alta decât aceea a Sfântului Gheorghe ,,Havoúzas” din regiunea Polemidión – Aghías Fílas, mănăstire locuită de monahi la începutul secolului al XX-lea. Într-adevăr, la această mănăstire viețuiau doi monahi, Nifon și Chiril, frați după trup, care se întorseseră din Sfântul Munte. În vremea acea mai exista pe insulă (Cipru) și o a doua mănăstire închinată Purtătorului de biruință Sfânt Mucenic Gheorghe, la Alamano. În această mănăstire viețuia ieromonahul Paisie, de loc din Ársos, Limassol, precum și monahul Silvestru din Kelláki, Limassol. La Mănăstirea Sfântului Gheorghe din Alamáno nu există informații cu privire la existența a doi monahi frați după trup. Totuși, monahii Nifon și Chiril s-au mutat la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Alamáno în 1913, atunci când Mănăstirea Sfântul Gheorghe “Havoúzas” a încetat să mai funcționeze. În aceeași perioadă, în Mănăstirea Sfântului Gheorghe din Alamáno mai viețuiau monahii Pangratie și Andrei, iar mai târziu au venit în obște monahii Hariton, Ștefan și Varnava, precum și monahul Leontie, care, mai târziu avea să devină Arhiepiscop al Ciprului.

Sursa: Kóstas Papagheorghíu, Pateric cipriot al Sfântului Munte,
Editura Palétta, Cipru, 2011.