Ortodoxia în Brazilia
14 January 2015Interviu acordat pentru Pemptousia de către Înaltpreasfințitul Mitropolit de São Paulo și Arhiepiscop a toată Brazilia, kir Damaschin (Mansour).
Cel dintâi mitropolit ortodox al Braziliei a fost Înalt Preasfințitului Mihail Shehadi. Acesta fusese numit în 1922 de către Patriarhia Antiohiei și avea să păstorească până la moartea sa, în 7 iulie 1931. Înainte de1920, în Brazilia exista un reprezentant al Patriarhiei Ecumenice. Primul mitropolit trimis de către Patriarhia Ecumenică a fost Ignatios Ferzli, întronizat oficial în 1958; acesta a murit în 1997. Pe atunci, eu eram episcop vicar. Am fost episcop vicar timp de 5 ani, din 1992 până în 1997. Atunci când a murit mitropolitul Ignatios, în 1997, am fost hirotonit mitropolit de São Paulo și Arhiepiscop al întregii Brazilii. Păstoriții noștri sunt în număr de aproape 5 milioane, răspândiți pe tot cuprinsul Braziliei.
La început, Biserica Ortodoxă din Brazilia nu dispunea de spații potrivite pentru slujbele religioase. Slujbele (cununii, botezuri) aveau loc în case particulare, dar oamenii au început să construiască bisericii. Zelul celor dintâi care veniseră în Brazilia era foarte mare, la fel și dorința lor de a împărtăși celorlalți credința ortodoxă pe care o aduceau din țările lor de obârșie. Fiecare astfel de comunitate a construit câte o biserică, iar acum avem 14 biserici. La São Paulo avem o biserică foarte mare, de tip arhitectural bizantin. Oamenii au construit o biserică mare și impunătoare ca să le arate localnicilor că ei sunt creștini, ortodocși, nu turci, așa cum credeau și cum chiar îi numeau localnicii. Așa că au zidit această mare și impunătoare biserică închinată Sfântului Apostol Pavel.
Tragem nădejdea că, în viitor, Ortodoxia va propăși în Brazilia, fiindcă vedem credința, dragostea și zelul oamenilor de aici care doresc, așa cum am mai spus, de a răspândi cuvântul Evangheliei și aici, în Brazilia. Noi nu lucrăm, desigur, numai pentru comunitatea noastră pentru că, așa cum spune Evanghelia, oricine bate la ușă, noi trebuie să-i deschidem. Ușile bisericii sunt deschise nu doar pentru comunitate (pentru cei botezați), ci pentru toți brazilienii. Avem nădejde în Dumnezeu că lucrurile vor merge din ce în ce mai bine, deoarece vin și ni se alătură foarte mulți localnici brazilieni.
Am tradus toate slujbele în limba oficială a țării, limba portugheză, toate cărțile de cult. Chiar în perioada recentă am editat trei noi cărți de cult și vom continua să edităm și altele. Credincioșii ne consideră de-ai lor, fiindcă le vorbim limba și le venim în întâmpinare cu mare bucurie și cu dragoste. Pentru brazilieni, Ortodoxia este o comoară de mare preț, adevărul pe care ei nu l-au găsit în altă parte, ci tocmai în Biserica Ortodoxă. La slujbele pe care le oficiem, oamenii sunt cu totul altfel, chipurile lor sunt transfigurate și se simt mai aproape de Dumnezeu. Avem mare nădejde pentru cele ce vor urma și pentru viitorul Ortodoxiei și vă cerem să vă rugați pentru noi, pentru ca Dumnezeu să trimită lucrători vrednici pentru ogorul Său, pentru că țarina este foarte mare, iar lucrătorii sunt puțini.
Mijlocele de informare în masă de care dispunem astăzi ajută, desigur, foarte mult acțiunea noastră misionară, dar eu sunt de părere că acestea sunt doar mijloace de a face cunoscută Ortodoxia, dar credința ortodoxă este mai presus de acestea. Ortodoxia trebuie trăită. Degeaba vorbim despre ce înseamnă a fi ortodox, dacă noi înșine nu trăim credința din interior. Internetul și tot ce înseamnă mijloacele moderne de informare ajută, dar nu sunt determinante. Foarte mulți oameni se informează, citesc despre noi, despre mitropolie, primim telefoane de la unii oameni care spun că și-ar dori foarte mult să devină preoți. Oamenii cred că noi avem aici un fel de ,,laborator” care produce preoți. Oamenii aceștia sunt bine intenționați, desigur, dar, mai întâi, ei trebuie să învețe să trăiască ortodox.
Ortodoxia va dăinui. Ortodoxia este ca o stâncă și va dăinui până la sfârșitul veacurilor. În Orient, Biserica Ortodoxă a avut foarte mult de suferit, iar acum traversează o perioadă foarte dificilă care nu știm cât va dura, dar avem mare nădejde și credință în Dumnezeu că se va termina și aceasta. Biserica va merge mai departe: ,,Cel care va răbda până în sfârșit, acela se va mântui (Matei 10, 22)”.