Cuviosul Nou Mucenic Damian

Rod al Evangheliei ai fost, fericite Damiane,
cel ce prin spânzurare ai luat cunună…

Acest nou atlet al lui Hristos, Damian, era de fel dintr-un sat care se numea Rihova și care se afla în Munţii Agrafa. S-a născut din părinți evlavioși și, pe când era încă tânăr, și-a dorit o singură cale în viață: părăsind cele lumești, a mers în Sfântul Munte la Mănăstirea Filoteu, unde a devenit monah.

După ce a stat o vreme în mănăstire, a plecat în pustie, ca întru isihie să-şi lucreze şi mai mult virtuțile. Ducându-se la un ascet însemnat, care trăia într-un loc retras și care se numea Dometios, a stat împreună cu el aproape trei ani, lucrând toate virtuțile cu atâta dorire și acrivie, încât a fost învrednicit să audă glas de la Dumnezeu, spunându-i: „Damiane, nu trebuie să ceri numai cele de folos ale tale, ci și pe ale altora”.

De îndată a lăsat Sfântul Munte Athos și a mers în Munții Olimpului, în satele ce se aflau în împrejurimi, unde predica cuvântul lui Dumnezeu cu glas înalt, învățând și îndemnând pe creștini să se pocăiască și să se păzească de toată nedreptatea și de toate celelalte rele, precum și să păzească poruncile, făcând ce este bine și plăcut lui Dumnezeu.

Însă diavolul, plin de vrajbă, a îndemnat pe mulți dintre cei ce purtau numele de creștini să-l învinuiască pe Sfânt, spunând că are învățături rătăcite și este înșelător, ba chiar îl urmăreau în diferite feluri cu scopul de a-l ucide. Sfântul însă, plecând de acolo, a mers în părțile Kissavului și Larisei, unde a continuat să propovăduiască, râvnitor, cuvântul lui Dumnezeu. Dar și acolo s-a întâmplat să fie prigonit, aşa că a plecat mai sus în Munţii Agrafa, unde-i învăța pe creștini să rămână statornici în credința lor și să păzească poruncile lui Dumnezeu.

Diavolul neşezând liniștit, până și acolo a ridicat împotriva Sfântului oameni necuviincioși și fără frică de Dumnezeu și așa, lăsând și aceste locuri, Sfântul s-a întors în Kissavos şi a construit o mănăstire unde, împreună cu alți monahi, înălța către Dumnezeu rugăciune în fiecare zi. Iar acolo mulți se foloseau de învățăturile sfântului, fiindcă era vas și cunoscător al Dumnezeiescului Har.

Mergând sfântul, odată, în satul Voulgarini cu diverse treburi pentru mănăstire, a fost prins de câțiva turci și predat paşei din Larisa, căruia i-au spus că sfântul îi învaţă pe creștini să nu vândă și să nu cumpere Duminica și să rămână drepți în credința în Hristos. Paşa a poruncit să fie bătut crunt și să și să îl arunce în temniţă, cu lanțuri grele la gât și la picioare. Vreme de cincisprezece zile sfântul părinte a pătimit multe și grele chinuri; uneori căutau să-l înfricoşeze, alteori îl lingușeau cu promisiuni, doar-doar îl vor sili să se lepede de credința în Hristos.

Văzând că nu pot să îi schimbe mintea, ba sfântul cu şi mai mult curaj combătea religia și pe aşa zisul profet al lor și cu îndrăzneală predica pe Hristos ca Dumnezeu adevărat, pentru a Cărui dragoste era gata să îndure nenumărate chinuri, turcii s-au înfuriat și l-au luat să-l omoare.

Luându-l călăii, l-au spânzurat. Dar, pe când unul dintre ei îl lovea pe mucenic cu un topor în cap, s-a rupt funia și mucenicul a căzut la pământ mai mult mort decât viu. Încă în viață fiind, a fost aruncat în foc şi aşa s-a săvârşit. Cenușa sa i-au aruncat-o turcii în râul Pinio; în acest fel fericitul Cuvios Mucenic Damian a luat cununa în ziua de 14 februarie 1568.

Cu rugăciunile Sfântului să ne izbăvim și noi de cursele vrășmașului și să ne învrednicim de Împărăția Cerurilor. Amin!