La Zidul Vlahernelor, acolo am șezut și am plâns…

În Constantinopol există locuri pe care ai vrea să le vizitezi iar și iar… Unele dintre aceste locuri, deși par simple, au o încărcătură istorică remarcabilă; altele își păstrează tainele nedezvăluite. Există și o categorie aparte a locurilor care, deși par evidente, rămân o enigmă pentru cei mai mulți. Unul dintre drumurile mele preferate duce la Zidul Vlahernelor. Cu totul inexplicabilă îmi este dorința de a mă preumbla iarăși și iarăși prin aceste locuri deosebite, precum și plăcerea de a petrece ore în șir cercetând fiecare piatră, fiecare cărămidă, cu mintea absorbită de fiecare detaliu.

Mulți călători și istorici, începând de la căderea Constantinopolului și până în zilele noastre, au studiat și descris cu lux de amănunt aceste ziduri, lăsând și imaginația să lucreze la descrierea lor. Mi-am dorit să realizez o descriere pe baza a cât mai multor fotografii ce vorbesc de la sine, căutând să surprind atât rolul acestor ziduri, cât și filosofia din spatele construirii lor.

Zidurile Vlahernelor constituie un amalgam de ziduri datând din epoci diferite și pe care, în mod greșit, le considerăm a fi cel mai slab punct din întreaga fortificație a Orașului, deși niciodată nu au reprezentat principala țintă a vreunui asediu.

Pentru prima oară, zidul a fost ridicat în anul 614 de către împăratul Heraclie, drept pentru care îi și poartă numele. Scop pentru care a fost construit a fost protejarea bisericii și a agheasmatarului din Vlaherne. Prelungirea Zidului Theodosian care ajungea până la Cornul de Aur (Cherátios) a fost dărâmată, întrucât era de prisos. Zidul lui Heraclie era diferit de celelalte ziduri datorită faptului că nu era dublat de un șanț, dar în schimb era dotat cu turnuri înalte. De asemenea, era mai lat, oferind posibilitatea celor care îl apărau să circule pe metereze și să treacă dintr-un turn într-altul.

Aproximativ două secole mai târziu, Împăratul Leon Armeanul a construit un nou zid dincolo de Zidul lui Heraclie. Pe vremea aceea, bulgarii repurtaseră niște victorii importante împotriva bizantinilor, ajungând până la Zidurile Orașului. Acest nou zid măsura 100 de metri lungime. Nu era dublat de șanț, motiv pentru care, în timpul invaziilor erau săpate tranșee de-a lungul său. Nici nu dispunea de turnuri, de vreme ce turnurile zidului lui Heraclie erau suficient de înalte pentru a face față oricărui pericol.

Fragmente de coloane antice inserate în ziditură

Atunci când vizitez aceste ziduri, îmi place să le studiez piatră cu piatră, pentru a nu scăpa din vedere nici un detaliu, căci fiecare fragment are ceva diferit de arătat. Inevitabil, mintea îți fuge la cele 29 de asedii pe care Orașul le-a avut de înfruntat, iar înaintea ochilor ți se perindă scene din iureșul înverșunatelor bătălii.

Ziditu-s-a Turnul Sfântului Nicolae din temelii…

…de către Romanós Despótis, cel iubitor de Hristos…

Turnul care se afla cel mai aproape de Cherátios era turnul Sfântul Nicolae, numit așa după hramul bisericii din imediata apropiere. Observând cu atenție zidurile, nu poți să nu remarci inscripțiile de pe cornișele de marmură, inscripții care mărturisesc atenția împăraților care s-au preocupat de renovarea și repararea zidurilor.

Locul unde pe vremuri se găsea Poarta Vlahernelor, astăzi zidit, iar solul înălțat cu aproximativ 3 metri

Zidurile Vlahernelor dispuneau de trei porți de intrare, dintre care două au fost închise cu piatră cu mult înainte de cucerirea Orașului. Astăzi, prezența porților mai poate fi sesizată doar dacă știi unde să privești cu atenție.

O altă poartă, astăzi zidită și ascunsă de un cimitir musulman

Plimbându-mă prin grădina dintre cel două rânduri de ziduri, am urmat drumul care odinioară ducea la aghiasmatarul Sfântului Vasile. Astăzi, în acest spațiu nu vezi decât mărăcini, încât abia mai poți distinge partea de sus a porții Vlahernelor. De-a stânga și de-a dreapta se înalță impunătoare turnurile pe care încă se mai văd urmele reparațiilor din perioada bizantină. După ridicarea Zidului lui Leon, turnurile au fost înălțate pentru a putea contracara mai eficient atacurile inamice. Pentru a rezista la noua greutate neprevăzută în planul inițial, la supraînălțare au fost folosite materiale ușoare, iar astăzi se poate observa cu ușurință diferența dintre partea de sus și partea originală, de jos, a turnurilor.

O porțiune din zid avea legătură directă cu palatul Vlahernelor, cu corpul principal al palatelor, corp care comunica cu diversele încăperi din interiorul Zidurilor.

Porțiunea cu pricina a fost construită în timpul Împăratului Manuil Comnenul și azi ne atrage atenția mai ales datorită temnițelor numite ale lui Mihail Anemás: 12 încăperi întunecoase, aflate astăzi în renovare, urmând să fie în viitor deschise publicului.

Cele douăsprezece temnițe ale lui Mihail Anemás

Ceva mai încolo se înalță Turnul lui Isaac Ánghelos, monument de o imensă valoare istorică și arhitecturală, singurul fragment păstrat din Palatul Vlahernelor. Cele trei mari ferestre sunt unice în arhitectura Orașului. Am rămas profund impresionat de dimensiunea și măreția acestui turn. Să nu mai pomenim de faptul că, în trecut, atât zidurile, cât și turnurile păreau mai înalte decât astăzi, pentru că de-a lungul secolelor nivelul solului s-a înălțat cu 2, ba chiar 3 metri pe alocuri.

Turnul lui Isaac Anghelos

Din turn ies în relief multe grinzi de marmură; astfel de grinzi mai pot fi observate și în alte puncte de-a lungul zidurilor: ele foloseau drept bază de susținere pentru balcoane. Aceste balcoane ofereau o vedere de ansamblu asupra Cornului de Aur, de la dealul Péran și până în Galata, de la Sfânta Sofia și până la Marea Marmara, dar și asupra văii din afara Zidurilor Constantinopolului.

Coloane pe post de grinzi de susținere pentru o structură militară (mâchicoulis)

Mergând de-a lungul Zidurilor, dai de Poarta Lacului de Argint (Argyrolímni), folosită de obicei de împărați, întrucât ducea direct la Palatul Vlahernelor. Și aceasta a fost închisă cu blocuri de piatră înainte de cucerirea Orașului. Cel mai probabil, inscripția de deasupra ei fusese inițial așezată pe turnul lui Isaac, dar a căzut de acolo și a fost așezată pe turnul învecinat.

«Turnul împăratului Ánghelos Isaakíou». Inscripția face referire la anul al III-lea al domniei lui Isaac Ánghelos

În afara zidurilor mai există o construcție ce datează din epoca ultimilor Paleologi, oferind astfel o mărturie nezdruncinată a importanței zidurilor și atestând, în același timp, neîncetatele lucrări de renovare, chiar și în anii de declin al Imperiului Bizantin. Din secolul al VII-lea, din timpul împăratului Heraclius, și până la cucerirea Orașului, împărații nu au pierdut în nici un fel din vedere importanța Zidurilor Vlahernelor.

Bastion din afara Zidurilor, din ultima epocă a Imperiului

Plimbându-mă prin grădinile dintre ziduri, am fost frapat de frumusețea turnurilor de piatră pe jumătate dărâmate, stăpânitoare tainice ale liniștii pline de verdeață. Aveam strania senzație că e posibil ca dincolo de ele să nu se întindă megalopolisul de astăzi, ci vechea capitală imperială, abia așteptând să fie descoperită.

Turnul lui Andronic al II-lea Paleologul

Mulțimea de porți – dintre care iese în evidență legendara Kerkaporta (Poarta Circului sau Poarta de Stejar) – te duce cu mintea la zilele teribile în care a căzut Orașul.

În capătul Zidurilor Vlahernelor, în cel mai înalt punct, se află Poarta Kaligaría, a cizmarilor de odinioară. De la înălțimea acestei porți, împăratul Constantin Paleologul a urmărit mișcările inamicului în dimineața zilei fatidice în care a fost cucerită capitala. Turnul învecinat în care s-a urcat, îi oferea o vedere excelentă. Acesta este, de altfel, și locul unde a fost văzut pentru ultima oară, cu puțin înainte de a intra pe tărâmul legendelor.

Turnul în care a fost văzut ultima oară împăratul bizantin, Constantin XI Paleologul, în dimineața zilei de 29 mai 1453

De la înălțimea acestui turn, mi-am lăsat privirea să coboare de-a lungul Zidurilor Vlahernelor, până înspre malurile Cornului de Aur. Înaintea ochilor se întind mărețe și puternice zidurile, dominate la rândul lor de turnurile semețe. Azi, în locul Palatului Vlahernelor se găsește moscheea Ivaz Efendi Camii, construită cu materiale luate chiar din palat. Din poziția moscheii ne dăm seama de denumirea pe care o avea Palatul Vlahernelor: Yperýpsilon (adică preaînalt). Dar nu numai poziția strategică, ci și bogăția și măreția impunătoare îi justificau pe deplin denumirea. Alături se înalță semeț turnul lui Isaac Ánghelos, în liniștea monumentală a crângului plin de verdeață.

Admirând zidurile, mintea începe iarăși să vadă apărători eroici alergând de la un turn la altul, cătând să respingă închipuite atacuri vrăjmașe. Aș fi putut rămâne așa ore în șir dacă ploaia nu m-ar fi trezit la realitate .

Zidurile Vlahernelor, deși singure și pustii, sunt la fel de impunătoare și maiestuoase ca odinioară…

Sursa: tixamperiaapothnpolh2.blogspot.gr