Născătoare de Dumnezeu, Fecioară – glas V

Conform tipicului aghioritic, Slujba Litiei este parte integrantă a privegherii, și se cântă la Vecernia Mare a sărbătorilor împărătești, în cinstea Maicii Domnului, și la slujbele sfinților mari, a căror slujbă, conform tipicului monahal, se săvârșește priveghere. După tipicul parohial, slujba Litiei se săvârșește în cadrul Vecerniei Mari a sărbătorilor. Se mai poate săvârși la sfârșitul Utreniei sau al Dumnezeieștii Liturghii, sau, în cazuri foarte rare, ca slujbă separată.

Trebuie precizat, de asemenea, că cele cinci artose aduse ca prinosuri pentru a fi sfințite, sunt în număr de cinci deoarece, din cele mai vechi timpuri, acestei slujbe i s-a acordat o simbolistică deosebită, fiind pusă în legătură cu înmulțirea pâinilor în pustie de către Mântuitorul Iisus Hristos.

În ceea ce privește ritualul săvârșirii Litiei, preotul ori diaconul tămâiază în semnul Crucii artosele aduse și așezate pe o masă în mijlocul bisericii, ,,nu ca și cum ar fi sfințite, ci urmând a fi binecuvântate și tămâiate”. La slujbele săvârșite la parohii se cântă ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară”, pe când, conform tipicului monahal, acest tropar urmează troparului sărbătorii respective. Mai apoi, preotul citește rugăciunea sfințirii artoselor, le binecuvântează, după care, conform rânduielii mai noi, se cântă ,,Bogații au sărăcit”.

Audio: ,,Născătoare de Dumnezeu, Fecioară”, glasul al V-lea: