Cuviosul Nicandru Sinaitul (1581 – 1631)

Cuviosul Nicandru Sinaitul este prăznuit în fiecare an în miercurea Săptămânii Luminate

Cuviosul Nicandru Sinaitul (1581 – 1631)

În Codicele Sinaitic din 1716 sunt cuprinse viața și petrecerea Sfântului Nicandru Noul Ascet, cel care a luminat cu virtuțile și cu sfințenia vieții sale Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai. Conform acestui codice, cuviosul Nicodim s-a născut în anul 1581 la Rizókastro (azi, Castelórizo), acolo unde Mănăstirea din Sinai deținea metocul Sfinților Apostoli. În anul 1611 el a devenit monah la Mănăstirea Sfintei Ecaterina, și a trecut la cele veșnice în 1631, în vremea Arhiepiscopului Ioasaf.

La Sfânta Mănăstire Sinai viețuia Cuviosul Ignatie Sinaitul, care era de loc din Réthimnos (Creta). Acesta l-a luat ca ucenic pe monahul Nicandru din Castelórizo. Dorind amândoi să cunoască mănăstirile și schiturile din Sfântul Munte, au plecat și au viețuit acolo timp de 5 ani. După aceasta s-au întors iarăși în Sinai, la mănăstirea lor de metanie, înțelegând că acolo aveau mai multă liniște și aşa au viețuit până la sfârșitul vieții lor.

Mănăstirea Sfintei Ecaterina din Sinai. Foto: Peter phool 4 XC, used with permission

Ieromonahul Ignatie era un om foarte bun și un duhovnic virtuos. Iubea sărăcia, era cumpătat, iar lucrarea pe care nu o întrerupea niciodată era rugăciunea. Cu toate acestea, ucenicul său, monahul Nicandru și-a depășit dascălul. Era chiar mai cumpătat decât bătrânul său și i-a fost ascultător aceluia până în cele mai mici amănunte, ajungând la nepătimire desăvârșită. Niciodată nu a fost văzut bucuros ori trist, ci avea mereu aceeași neschimbată expresie a feței și același comportament. Făcea mereu metanie în fața tuturor, iar atunci când i se spunea ceva lingușitor sau când era mustrat de către cineva, spunea: ,,Binecuvintează, părinte!”.

Cuviosul Ignatie Sinaitul şi ucenicul său, Cuviosul Nicandru

Părintele Nicandru a trecut la cele veșnice cu un an înaintea Părintelui Ignatie. Când s-a plinit un an de la înmormântare, frații au deschis mormântul pentru a așeza acolo trupul altui monah care tocmai murise. Intrând în mormântul săpat în stâncă, bătrânul și duhovnicul său Ignatie a găsit trupul monahului Nicandru întreg și nestricat, având culoarea cerii și mirosind a mir. Cuviosul Ignatie, ieșind din mormânt cu lacrimi în ochi, a spus: ,,Îți mulțumesc, Doamne, Dumnezeule, că, încă în viață fiind eu, mi-ai dat să aflu despre acest ucenic al meu”.

Unele izvoare dau ca dată de prăznuire a Cuviosului Nicandru ziua de 29 ianuarie. Însă, conform Mitropoliei de Símis, Cuviosul Nicandru este prăznuit miercuri în Săptămâna Luminată.

Tropar, glas I, ,,Locuitor pustiului”:

Locuitor Sinaiului și podoabă sfântă a sfintei mănăstiri, te-ai arătat, Nicandre, înțelepte. Căci, ca un înger ai viețuit pe pământ, și dăruiești har celor care aleargă sub al tău acoperământ. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a sfințit, slavă Celui ce ne-a dăruit nouă rugător neobosit.