Jurnalul Părintelui Moise Aghioritul (1978-2009)

Anul 1978

13 aprilie, miercuri, Săptămâna Patimilor

Dimineața, de câte ori mă vede, părintele Simon mă întreabă ce mai fac. La fel m-a întrebat și de dimineață. I-am spus că mă doare gâtul foarte tare. Mă așteptam să-mi zică să beau ceva cald. Dar el mi-a zis să merg să mă închin la Cinstitul Cap al Sfântului Pavel Mărturisitorul din Constantinopol și să fac o metanie. M-am închinat la icoana sfântului, și, dintr-o dată, fără să înțeleg ce mi se întâmplă, am simțit că ceva s-a desprins de pe gâtul meu și am încercat să înghit. Am reușit, deși înainte nu puteam să înghit nimic. Doar de guturai nu am scăpat, deși m-am rugat sfântului să mă vindece.

26 aprilie, înainte de a merge la Trapeză

Ieri seară am citit din Apocalipsa Sfântului Ioan. Am trecut peste foarte multe pasaje cu conținut alegoric, am întâlnit foarte multe care, parcă au fost scrise pentru mine. O epistolă cu înțelesuri așa de înalte în care mă regăsesc și eu, păcătosul. ,,Cei căldicei vor fi aruncați afară”, scrie în carte….

11 Mai

Ieri l-am văzut pentru câteva momente pe gheronda. Mi-a permis să mă împărtășesc de patru ori pe săptămână. Cu excepția zilelor când am ispite cu persoane, peste care nu pot să trec, ispite pe care mintea mea le-a primit. După aceea, în fiecare zi mă voi împărtăși. ,,Altădată, îmi spunea, doar răbdarea te va ajuta să treci peste această suferință a ta. Astăzi, însă, văd că ai și alte puteri. Într-o zi te vei bucura de liniște”.

24 Mai

Am citit ,,Cu ușile închise” a lui Sartre. Mă plictisesc să fac vreo analiză. Toate istorisirile lui prezintă cel puțin un caz în care cineva moare…

26 mai 1978: Înălțarea Domnului

Mâine este apolisul Paștilor și priveghere pentru sărbătoarea Înălțării Domnului. Stau de vorbă cu părintele Fotie, vorbim despre Atena, despre vremuri de altădată. Gheronda Fotie, dincolo de aspectul exterior, ascunde o inimă foarte evlavioasă.

2 iunie

Îmi amintesc că și eu am mers la Karoúlia în vara anului 1973. L-am găsit acolo pe părintele Pahomie. Ne-a tratat cu stafide și apă rece pe care am băut-o din niște cutii de conserve. Ne-a spus puține cuvinte, dar cuvinte sfinte. Mai apoi, am mers la părintele Ștefan, ,,Sârbul”. Ne-a dat să mâncăm ciuperci și ne-a arătat fotografii de-ale sale. ,,Îngeri nu prea văd, însă demoni văd destui”, ne-a zis. De acolo am mers la părintele Marcu ,,Zelotul”, care ne-a dat cacao care se vedea că era veche. Ne-a vorbit foarte mult. Pe perete avea o metanie mare, care se vedea că era folosită și care avea aceeași culoare ca și ciocolata. De acolo am mers la doi părinți care ne-au dat struguri și ne-au spus istorii cu monahii de altădată. Am mers apoi la părintele Efrem. Ne-a vorbit continuu numai de minuni. Emoția noastră era foarte mare. Spunea: ,,…Și m-am dus către icoana ei și îi zic: Panaghia, îți cer să mă faci bine! Tu ai zis că vei avea grijă de noi, că vei fi medicul nostru. Te slujesc de atâția ani. A venit vremea să mă ajuți și tu pe mine. Nu plec de aici până nu mă vindeci. Doar doi pași am făcut și văd cum cade de pe mine, ca niște solzi, eczema pe care o aveam pe tot corpul”. La Iviron m-am spovedit la Gheronda Maxim. Acolo, un părinte de la Marea Lavră, zicea: ,,Din prostie vom pierde Raiul. Văd mulți laici în Rai și mulți călugări în iad”. La Stavronikita l-am văzut pe Părintele Paisie. Pentru a vorbi despre el e nevoie de multă hârtie și de tone de cerneală.

4 iunie, Ceasul I bizantin

Îmi vine să ard aceste pagini. Știu că cineva o să citească, cândva, aceste pagini, de aceea nu pot scrie ceea ce vreau eu. Noi, oamenii, ne iubim prea mult pe noi înșine, avem prea mult grijă de noi, că nici nu ne permitem să ne uităm pe deplin în oglinda adevărului ca să vedem cine suntem, cu adevărat. Aici, cam încurc puțin lucrurile…Eu nu am nimic comun cu oamenii din lume, nu simt absolut deloc nevoia să ies în lume.

4 iunie

Primele capitole de la Matei m-au emoționat până la lacrimi. Ieri, la rugăciunea de seară, am avut o mică bucurie. Cu adevărat, Sfântul Isaac Sirul este un sfânt foarte important. I-am promis Lui Dumnezeu ieri să încerc să renunț la tot ceea ce nu îmi este de folos: discuții, cărți, plimbări, haine, lucruri, planuri.

11 iunie

Când eram mic, aveam un caiet în care notam toate bisericile pe care le vizitam. Strângeam iconițe, talismane, vieți ale sfinților, cruci, așa după cum mă îndemna mama mea.

Orele 12.30

Mă doare ficatul. Simt o mare greutate. Gheronda îmi zice că nu am nimic, că sunt tânăr și puternic.

13 iunie

Figura lui gheronda îmi trece prin fața ochilor. De asemenea, îi văd pe Sfinții Siluan Atonitul, Serafim de Sarov, Ioan Scărarul, Isaac Sirul. Văd icoane cu Jertfa Lui Avraam, Sfânta Treime, Sfânta Cruce. Sunt foarte obosit, și nu am făcut ceva ca să obosesc. Zilele trec una după alta, cu pace. Mult mi-aș fi dorit să fiu într-o chilie mică, aproape de mănăstire, având un preot aproape. Nu că aici nu ar fi bine. Doar că mi-aș dori puțin să fiu singur, să mă pot concentra mai bine. De câte ori îmi ies din fire, îmi pare rău din adâncul inimii. Îți mulțumesc, Doamne, pentru ziua de astăzi pe care mi-ai dăruit-o, deși eu nu am făcut nimic pentru a Te mulțumi! Gura mea rostește singură versuri din Psaltire ori tropare, fără să înțeleg ceea ce spun. Dă-mi puțină dragoste, Dumnezeule, ca să te iubesc! Învață-mă să te iubesc! Iartă-mă, Hristoase! Miluiește-mă, pe mine, cel mai mare păcătos!

15 iunie

Astăzi este ziua de naștere a egumenului Ieronim de la Símonos Pétras. Odată, pe când era bolnav la pat, la biserică era priveghere. A venit un frate la el, iar el l-a întrebat: ,,Cum merge privegherea?”. ,,Nu avem psalt”, a spus acela. ,,Dar metanii pe mână nu aveți?”, a spus el.

După liturghie, gheronda s-a apropiat de mine și mi-a spus că acum dau ,,examen”: 12 șiraguri de metanii de câte 100 de noduri pe zi, 3-4 capitole din Vechiul și din Noul Testament, un capitol din Sfântul Isaac și citire din Psaltire în fiecare zi.

17 iunie

La trapeză a început să se citească din Cuvintele Avvei Dortei. La Katounákia, un oarecare monah Rafail a trăit toată viața mâncând ierburi și migdale. Fiindcă s-a îmbolnăvit, în ultimele sale 20 de zile de viață l-au dus la Daniilei, care au avut grijă de el. Era foarte bucuros și luminos. Părinții ziceau că acesta a fost un ascet desăvârșit. La Karoúlia au mai rămas doi astfel de asceți.

21 iunie

Ce voi spune eu Judecătorului, dacă voi muri în noaptea aceasta? Nu m-am rugat cum trebuie și nu am postit cum trebuie. Viața mea curge liniștită și fără nici un fel de supărare. Dar, nu se poate așa, nu așa e viața duhovnicească. Trebuie să găsesc putere, modalități, planuri, ca să te înving, Dumnezeule Neînvins!.

22 iunie

Ceasul, clopotele de la gâtul vitelor, scârțâitul unei uși, pași, o barcă de pescuit în depărtare, inima mea bătând… Dumnezeule, Atotputernice, sufletul meu te dorește! Iartă-mă, Doamne, pe mine, căzutul!

24 iunie: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

M-am împărtășit, am citit Apostolul și am citit și la trapeză. Nu mă grăbesc cu nimic, încerc să fac totul cu rânduială. Ce frumos este Sfântul Nicodim! Am simțit, în seara aceasta, că moaștele Sfintei Ana erau calde și răspândeau mireasmă. La fel, și piciorul Sfântului Chiric răspândește dulce mireasmă. Aș vrea să găsesc un lanț mare și o cruce grea pe care să o port atunci când mă rog. Slavă Lui Dumnezeu care ne vede și ne iartă greșelile noastre! Astăzi, în timp ce se cânta ,,Cuvine-se cu adevărat”, mi-a trecut prin fața ochilor întreaga viață a Maicii Domnului.

8 iulie 1978: Pomenirea Sfântului Procopie

Acum încep, cumva, să mă simt monah. Încerc să zic rugăciunea minții pe tot parcursul zilei. Cât despre starea mea de sănătate, nu este nici un fel de schimbare. Încerc, doar, să nu petrec foarte multe zile la pat.

11 iulie: Sfânta Eufimia

Încerc să găsesc puțină liniște, să mă îndepărtez de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu. Acum rugăciunea mea nu este foarte ,,curată”. Îl rog pe Dumnezeu să-mi ,,spele” rugăciunea. Nu știu nimic altceva, nu mai știu să vorbesc. Eu, care credeam că știu să vorbesc și să spun lucrurile așa frumos… Doamne, miluiește-mă, pe mine ce dintâi dintre păcătoși și cel mai mare dintre aceștia!

2 august

Am terminat de citit un volum de poezii ale lui Iórgos Seféris. Altădată le-aș fi citit cu mai multă emoție. Astăzi, însă, nu mă mai emoționează așa de tare poezia. Cu toate acestea, am scris și eu 2-3 poezii.

5 august

Te rog, Doamne, izbăvește-mă de gândurile mele cele prostești, care mă fac să îmi pierd timpul și îmi fură bucuria cea adevărată! Ajută-mă să le arunc la gunoi. Mi-am lăsat canonul meu, nu mă simt așa bine, mă dor genunchii, stomacul și splina. Ieri seară m-am închinat la o bucățică din Cinstitul Cap al Sfântului cu multă dragoste. Am primit și o scrisoare foarte frumoasă de la Samarákis. Nu am nici cea mai mică dorință de a ieși afară, în lume.

3 decembrie

De 8 zile m-am reîntors la mănăstire. Am fost plecat la Atena pentru 40 de zile. Nu stau foarte bine cu sănătatea. Am fost la spital pentru niște analize și acolo, mai-mai să mă oprească pentru a fi operat. Mi-au administrat cortizon. Mă simt foarte slăbit. M-am întâlnit, însă, și cu oameni la care țin foarte mult, și care mă iubesc și ei, la rândul lor.

Anul 1979

8 martie

Este o noapte frumoasă și o liniște desăvârșită. Am o dispoziție foarte bună. Continui scrierile despre Gheronda Ieronim. Am trimis câteva scrisori în care se găsesc informații despre el. Se aude marea, în depărtare, dar și clopotele de la gâtul vitelor. Citesc Sfânta Scriptură, sinaxare și psalmi.

11 noiembrie

Zilele trecute a plecat Părintele Paisie. O dulceață de om! Nu vreau să mai spun altceva despre el, nu cumva să-l nedreptățesc. Mi-a dăruit scufia lui și mi-a binecuvântat chilia.

13 decembrie, prăznuirea celor cinci mucenici

M-am împărtășit. Ne-am închinat la moaștele celor 5 mucenici. De ziua Sfântului Nicolae am mers la Stavronichita. A fost foarte frumos. Am fost canonarh la slujbă. Apoi am fost la părintele Paisie. Mi-a dat o bucată din moaștele Sfântului Arsenie Capadocianul. Dacă nu i-am avea pe sfinți, am fi pierduți.

19 iulie 1981

Sănătatea mea este tot mai șubredă. Am dureri. Dar rabd cu bucurie durerile. Îi mulțumesc lui Dumnezeu Care mă rabdă.

11 decembrie 1981

Am stări febrile prelungi în fiecare săptămână și nimeni nu a putut să găsească cauza. Slavă Lui Dumnezeu pentru toate! Scriu, studiez, mă rog și sufăr în tăcere.

11 ianuarie 1983

Am mers la Karyés pentru un examen, pentru a încheia cu sfinții din Athos.

10 august 1985

Mă aflu la Chilia Sfântului Ioan Hrisostom care aparține Schitului Sfântului Pantelimon ce ține de Mănăstirea Cutlumuș. Este un loc foarte frumos, liniștitor, odihnitor, un loc pe care mi l-am dorit foarte mult. Mă ostenesc, dar sunt foarte bucuros. Slavă Dumnezeului Celui Sfânt!

14 decembrie 1989

Scriu, vorbesc, telefonez, corespondez, studiez, primesc și oaspeți. Am construit chiar și două borduri de piatră. Vreau, însă, să mă liniștesc puțin, pentru că pregătesc o carte despre Sfântul Munte.

14 aprilie 1996

Dumnezeu mi-a trimis un ucenic, care, după o perioadă de ucenicie, a fost tuns în monahism cu numele Hrisostom. Poartă numele marelui nostru sfânt și făcător de minuni, căruia, din suflet mă rog să îl întărească și să îi ajute.

Părintele Moise și ucenicul său, monahul Hrisostom, fotografie de Costas Balafas

4 mai 2009, ultima însemnare din jurnal

Recitesc ceea ce am scris de-a lungul anilor și, pe de-o parte mă minunez de lupta pe care am dus-o la începuturile vieții mele în mănăstire, iar pe de alta, de naivitatea de care am dat dovadă. Folosesc unele însemnări pentru redactarea unei cărți, ,,Marele Pateric al secolului al XXI-lea al Sfântului Munte”.

Mormântul Părintelui Moise Aghioritul (+2014)

Prin intermediul acestui jurnal, din care am și citit câteva însemnări, am putut afla lucruri noi, necunoscute nouă până astăzi. Sunt elemente care au legătură, în primul rând, cu viața sa personală și viețuirea la mănăstire și la Sfântul Munte. A fost o cercetare în adâncul sufletului său. Prin intermediul mărturisirilor duhovnicilor săi, referirile sale personale despre rugăciune, post, priveghere și boala sa, se evidențiază lupta sa de zi cu zi. Aici trebuie să subliniem referirile sale foarte dese cu privire la iminenta întâlnire cu moartea. De altfel, era foarte cunoscută suferința îndelungată a părintelui Moise din pricina bolii sale, de la vârsta copilăriei și curajul cu care a înfruntat-o până în ziua morții sale, survenită la 1 iunie 2014.