Agheasmatarul de la Sfânta Parascheva – Kazliçesmé (Constantinopol)

Înaltpreasfințitul Mitropolit al Mirelor Lichiei, kir Hrisostomos, vorbește despre viața socială a grecilor din Constantinopol și despre minunea Sfintei Parascheva de la Kaszliçesmé.

Ne aflăm la Kazliçesmé (Constantinopol), la paraclisul Sfintei Parascheva unde se află un agheasmatar și, unde, prin harul Lui Dumnezeu s-au săvârșit și se săvârșesc minuni. Sfânta Parascheva era ocrotitoarea și patroana tăbăcarilor fiindcă aici, aproape, de jur împrejur, existau foarte multe ateliere de tăbăcărie ale compatrioților noștri [greci]. Chiar și astăzi mai există greci care se ocupă cu comerțul cu piei de animale. Putem spune că aceasta este o afacere care a luat amploare în ultima perioadă în partea aceasta a Constantinopolului. Așadar, de-a lungul timpului, acești prelucrători și comercianți de piei de animale au ales-o pe Sfânta Parascheva drept ocrotitoare și patroană a lor iar ei aveau grijă pentru buna funcționare a bisericii. În ultimele două secole, această biserică a trecut prin foarte multe schimbări. Aici, în apropiere, încă din perioada bizantină, se producea cărămidă pentru construcții. Înțelegeți că lucrurile s-au schimbat foarte mult, fiindcă aici, creștinii erau majoritari cândva, dar vremurile s-au schimbat. Așadar, până de curând, biserica a fost în grija lor. Astăzi, paraclisul este în grija bisericii Sfinților Constantin și Elena ,,Șapte Turnuri”.

 În mod regulat, de 5-6 ori pe an – la care se adaugă și Duminica lui Toma – venim aici și slujim. Astăzi, după cum ați văzut, nu a venit foarte multă lume, pentru că, pe de-o parte, cei mai mulți știu că această biserică este închisă, iar pe de altă parte, credincioșii au mers la altă biserică, ,,Panaghia – Éxi Mármara”, unde, de asemenea, la această oră, se face slujba Imnului Acatist, slujbă caracteristică Postului Mare.

Reporter: De curând aici a avut loc o minune, cu un polițist turc..

IPS Hrisostomos: Da, cu mama unui comandant de poliție… Doamna aceasta venea regulat aici. Avea probleme cu ochii și a venit aici și și-a spălat ochii aici cu agheasmă și, fiindcă s-a vindecat, aupus acest lucru pe seama ajutorului primit de la Sfânta Parascheva, iar fiul femeii a făcut promisiunea că, de acum încolo va ajuta cum va putea pentru ca biserica să nu sufere nici o stricăciune… De aceea sunt acele garduri de protecție afară, pe care scrie ,,Poliția”. Acum, peste câteva zile, în jurul datei de 24 martie, se organizează aici o sărbătoare a primăverii. Anul trecut, cu aceeași ocazie, un grup de participanți la aceste festivități a pătruns în biserică pe o mică fereastră și au făcut mari stricăciuni. Au împrăștiat toate veșmintele și Sfintele Vase, au scos totul de prin dulapuri. La final, s-au urcat și pe acoperișul bisericuței și au distrus o parte din acoperiș. Alături locuiește și doamna care îngrijește acest paraclis și care a fost șocată de ceea ce s-a întâmplat atunci. A fugit de acasă, în plină noapte, împreună cu familia, la cel mai apropiat post de poliție, dar poliția nu a făcut nimic atunci. Din fericire am reușit să reparăm ceea ce s-a stricat… A existat și un mic episod diplomatic, din acest punct de vedere, dar am depășit această situație.

Nu pot spune că întâmpinăm greutăți aici, sau, mai bine spus, ne-am obișnuit cu problemele, în general, dar, în ultimul timp nu am avut probleme din punct de vedere al desfășurării activității noastre. Nu există nici un fel de constrângere, ne desfășurăm nestingheriți activitatea și acțiunile noastre. Suntem atât de puțini încât autoritățile turce nu ne mai consideră ,,periculoși”. Dacă nu mă înșel, suntem în jur de 3000 de suflete, socotind aici și copiii proveniți din căsătoriile mixte. Nu știu exact numărul grecilor din Constantinopol. Pe când eram arhidiacon, știu că s-a făcut un recensământ, iar atunci trăiau în jur de 4000 de greci în Constantinopol. Însă, ne împuținăm pe zi ce trece, pentru că, cei mai mulți sunt oameni în vârstă.

Dacă ar fi să vorbesc despre problemele pe care le avem, acestea sunt la nivel cultural, dacă pot spune așa. Localnicii, aparțin altei culturi iar acest lucru se vede. Ei nu pot înțelege cultura noastră. Bunăoară, săptămâna trecută am fost la Mýra. Acolo am avut probleme în privința mâncării pe care ne-au pregătit-o. Fiindcă suntem în post, le-am spus să pregătească ceva de post. Ne-au pregătit calmari aproape la fiecare masă. În ultima zi i-am rugat să pregătească altceva și au gătit paguri. Dar, nu cred că i-au fiert suficient, pentru că nu am reușit cu nici un chip să deschid vreunul. De asemenea, musulmanul nu înțelege de ce nu trebuie să pună unt în mâncare, nu înțelege postul nostru. Musulmanii nu înțeleg felul nostru de a gândi și sunt total străini de cultura noastră, nu doar cea gastronomică, ci, în general. La fel, nu înțeleg, de exemplu, celibatul clerului. Ei, musulmanii, au cu totul alte repere, alte tradiții, și trăiesc într-o lume cu totul închisă. Dar, cu toate acestea, reușim să avem relații bune cu toți, aici. Dacă îți dorești din tot sufletul acest lucru, atunci, este posibil.

Despre criza din Grecia

Cred, din tot sufletul, că Grecia va supraviețui și de data aceasta, am trăit vremuri mult mai grele decât această criză și veți supraviețui. Veți supraviețui, voi, acolo, în Grecia, dar și noi, aici, în Turcia, pentru că noi, prin voi reușim să supraviețuim în această țară străină care a fost cândva casa noastră. Trebuie să învățați să trăiți și în condiții mai grele. Din păcate, ați fost obișnuiți mult timp să trăiți în condiții foarte bune…Se mai schimbă lucrurile. Uite, de exemplu, avem aici o credincioasă, Evghenia, care este alături de noi de câțiva ani. A avut grijă de o bătrână. Există oameni foarte mulți care vin și, din păcate, sunt numiți ,,noi constantinopolitani” de către cei care locuiesc în Oraș de zeci de ani. Din acest punct de vedere, există unele probleme de comunicare între unii și alții. Cei care vin în ultima perioadă nu sunt de acord cu ceea ce găsesc aici, vor o schimbare; noi nu suntem mulțumiți de ei, care vin de ,,afară” și vor să ne ,,strice” tradițiile noastre. Există, vedeți, și astfel de probleme. Avem, însă, și oameni de toată isprava, cum ar fi cei care dețin editura ,,Istós”. Acolo au fost publicate și două cărți scrise de mine. Mulți dintre cei tineri au studiat în străinătate, la Londra, Paris iar aici sunt profesori universitari, ocupă diferite funcții etc. Dar, una peste alta, există probleme la nivel de comunicare între noi.

Au trecut vremurile când credincioșii alergau la duhovnici și umpleau Bisericile. Acum cred că este vremea – sau, cel puțin, așa trebuie să fie – când noi, clericii, trebuie să coborâm în stradă, să le ieșim în întâmpinare. Am trăit acest lucru în Germania, în Franța, pe vremea când eram student acolo, și, cred că și aici trebuie să se întâmple la fel. Dacă vrei, poți să faci treabă, și pe stradă, și la cafenea, oriunde se află un suflet de om…