Noul Mucenic Ciprian Aghioritul

Acest nou mucenic s-a născut în satul Klistó sau Klitsós ce aparținea de fosta comună Ktimeníon.

Părinții i-au oferit o educație aleasă, l-au dat să învețe carte și în paralel, l-au îndreptat și către cele sfinte. Așa se face că, mai târziu, a intrat în cinul monahal și s-a învrednicit de a fi hirotonit preot. Sfântul a plecat apoi în Sfântul Munte și a viețuit la Chilia Sfântului Gheorghe, nu departe de Mănăstirea Cutlumuș, unde s-a nevoit lucrând virtuțile și devenind în scurtă vreme un model duhovnicesc pentru ceilalți monahi aghioriți.

Inima sa ardea de eros dumnezeiesc și era însetată de dorința de a-L mărturisi pe Hristos prin mucenicie. Părinții cărora el le-a destăinuit taina sufletului său l-au împiedicat să facă lucrul acesta, temându-se de slăbiciunea firii omenești, ca nu cumva ieromonahul Ciprian să se lepede de credință în momentul înfricoșător al caznelor. Acela, însă, nu vroia să-și schimbe hotărârea, a plecat de la Sfântul Munte la Tesalonic, unde s-a prezentat înaintea judecătorului și a mărturisit credința sa în Hristos, spunând că mahomedanismul este o credință a pierzării și a înșelăciunii. Judecătorul l-a crezut nebun și l-a gonit.

Pentru că planul său de a-l mărturisi pe Hristos nu a reușit la Tesalonic, părintele Ciprian a plecat la Constantinopol. Și aici a întâmpinat dificultăți în a-și realiza dorința cea mare. În cele din urmă, a ajuns înaintea vizirului, iar apoi, a muftiului, înaintea căruia a mărturisit din nou, cu mult curaj, dreapta credință, fiind în cele din urmă osândit la moarte prin tăierea capului. Atunci când a auzit sentința, s-a bucurat tare mult: chipul îi strălucea de bucurie, de parcă urma să meargă la nuntă ori la vreun praznic, nu la moarte. Trecând prin fața bisericii Patriarhiei și-a făcut semnul crucii, mulțumind din inimă Domnului pentru că l-a învrednicit să se numere împreună cu sfinții mucenici.

În ziua de sâmbătă, 5 iulie, a anului 1679, Noul Mucenic Ciprian a plecat cu bucurie la cele cerești.

Tropar, glasul al III-lea, ,,Viața cea după trup”
Din dumnezeiască dragoste pentru Domnul tău, mucenicia mult ai dorit-o, de care cetele îngerilor și credincioșii s-au minunat, prealăudate. Pentru nevoința și multa ta îndrăzneală, credința și roșeala sângelui tău, Cipriane, purtătorule de biruință, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac
Vlăstar al Koritsei și al Evritaniei dumnezeiesc odor, și sprijin al celor din Klistó, slava Cutlumușului, pe Ciprian să îl fericim, pe cela ce este mucenicilor sfânt păstor și podoabă nouă a Bisericii.

Megalinarii
Pe fiul ales al Koritsei și învățător preacinstit și sfânt al școlilor din Ágrafa și al mănăstirii Cutlumuș laudă dumnezeiască, pe Ciprian cel nou pururea să îl slăvim