Constantinopol – atunci și acum
16 August 2015Vara, atunci când, încet, încet, se instalează apatia și relaxarea, lumea în care trăim, greutățile și ritmul vieții se transformă…
Dorind să las puțin la o parte elementele care guvernează și întunecă viața de zi cu zi a semenilor noștri, m-am gândit că ar fi timpul să public un articol de tipul ,,Atunci și acum”, cu imagini recente, alăturate altor imagini similare, dar surprinse în vremurile trecute.
Chiar și în cosmopolitul cartier Pera din secolul al XVIII-lea (azi, Beyoglu), timpul pare să treacă mai încet, cu mult mai puțini constantinopolitani și vizitatori față de zilele noastre, când aceștia inundă bulevardul Istiklál. În fotografia alb-negru de sus, palatul lui Hristákis Zográfou avea cu două etaje mai mult față de aceeași imagine surprinsă în zilele noastre. Faimoasele berării de la parterul clădirilor au fost înlocuite de restaurante care, din păcate, nu oferă produse culinare de foarte bună calitate.
Într-o altă clădire se afla hotelul Tokatlian, care avea, pe atunci, o frumoasă cupolă. În depărtare se văd copacii din jurul palatului ,,Geamiei celei Mici”, iar în apropiere, impunătorul palat din Piața Rumelia.
În zilele noastre, în același loc se găsesc magazine. Par să fie mai mulți mușterii în acest cartier comercial…
Bulevardul Istiklal, aproape pustiu…
Bulevardul Istiklal, astăzi:
Trecând vizavi, pe continent, foarte puține lucruri au rămas la fel ca altădată… Cartierul Fanar, de nerecunoscut astăzi: strada pe care se găsește Biserica Sfântului Gheorghe Tzivalíou. Pe stânga, locuințe…
Strada pitorească de altădată a fost înghițită de bulevardul de pe chei, făcând să dispară tot șirul de case de pe partea stângă…
Aripa de sud a palatului Tekfur (Tekfur Serai), cu acareturi de lemn. Locuitorii din zonă erau plini de curiozitate față de obiectivul aparatului de fotografiat…
Astăzi, zidurile par să ,,aștepte” și ele, ceva: să continue restaurarea…
Fațada de nord a Mănăstirii Manuil, atunci…
Și acum…
Fotografiile care urmează caută să aducă în prim plan explozia demografică a ultimelor decenii, precum și chestiunea poluării mediului, lucruri cu care Constantinopolul se confruntă din pricina administrării defectuoase și a priorităților greșit stabilite.
Urcând din Piața Taksim spre Beșiktaș. Pe stânga, intrarea în Dolmabahçe…
Astăzi, aceeași stradă, în orele de vârf, constituie o mare încercare pentru răbdarea și nervii șoferilor…
Nu foarte departe, și în timpuri nu foarte îndepărtate, un altfel de Bosfor, mai curat și mult mai prietenos cu cei veniți la scăldat…
Cine mai îndrăznește astăzi să se arunce în apele de la Kabataș?
Chiar și în îndepărtata insulă Prínkipos (azi, Buyukada), imaginile de odinioară ale vieții tihnite țin de trecut. Exploatarea turistică a insulei se petrece, în ultimii ani, într-un ritm foarte accelerat.
Și pentru că fiecare plimbare se termină aproape mereu așa cum a început, ne întoarcem în cartierul Péra, la scările Galatei, care, în zilele noastre, nu-și mai justifică denumirea inițială…
Astăzi, drumul este pavat și urcă sau coboară, în funcție de itinerariul fiecăruia…
Cartierul Istiklal, vedere din partea opusă. Străzi pustii, odinioară pline de farmec…
În zilele noastre, mult beton și mult spațiu nefolosit, poate chiar intenționat lăsat de izbeliște pentru ca mai târziu, peste câțiva ani, să fie folosit, cine știe, pentru ridicarea vreunei noi moschei. Sigur, planurile nu duc întotdeauna la rezultatul dorit…
Elevi în fața Școlii Zografeion, 1900…
În anul 2015, chestiunea demografică este una dintre cele mai mari probleme ale diasporei grecești din Oraș…
În fața Bisericii Sfântului Antonie, acum mai bine de un secol, toți se uitau cu mirare la fotograf și la aparatul său…
Astăzi, cui mai atrage atenția prezența unui fotograf?
Atunci și acum, într-un Oraș în care s-au schimbat atât de multe și în care multe continuă să se schimbe… Cu toate acestea, Orașul continuă să cucerească inimi, să fie locul unde frumusețea naște un anume fel de a gândi și a trăi. Toate celelalte, mai puțin importante, mai puțin fermecătoare, vin și trec…
O vară frumoasă vă doresc,
Thodoris