Cuviosul Evghenie Etolianul (†1682)

Cuviosul Evghenie s-a născut în satul Megálo Déndro din provincia Trihonída, în anul 1597. De la o vârstă fragedă a mers la Mănăstirea “Panaghía Vlochoú” din Agrínio, iar mai târziu s-a retras la Mănăstirea Trovátou din Agráfa, unde a dobândit o educație aleasă și a viețuit lângă părinți duhovnicești îmbunătățiți. La vârsta de șaptesprezece ani a devenit călugăr, iar doi ani mai târziu a fost hirotonit diacon la Mănăstirea Tatárna.

Bustul Cuviosului Evghenie Etolianul din Karpenisi

Împreună cu Bătrânul Arsenie, părintele său duhovnicesc, a vizitat Sfântul Munte, unde la Mănăstirea Xiropotamu l-a întânit pe înțeleptul și virtuosul episcop Haralambie, cu care a păstrat o strânsă legătură duhovnicească. După ce Bătrânul Arsenie a luat decizia de a merge la Ierusalim, unde a și trecut la cele veșnice, Cuviosul Evghenie Etolianul s-a întors la Mănăstirea Trovátou, rămânând însă cu nostalgia Sfântului Munte. După o vreme, luând drumul Sinaiului și al Ierusalimului, a fost hirotonit preot de Sfântul Patriarh Chiril Lukaris, în Alexandria.

Cuviosul Evghenie Etolianul împreună cu ucenicul său, Anastasie

S-a întors, însă, pe pământul său natal, viețuind în Mănăstirile Vranghianá, Varnákova și Tatárna. Dragostea de învățătură i-a îndreptat pașii spre dascăli de renume din Kefalonia, Zakynthos și Constantinopol, sub îndrumarea cărora s-a adâncit în tainele cele dumnezeiești. La rândul său, Cuviosul Evghenie Etolianul a întemeiat școli și a predat în Árta, Mesolónghi, Agrínio, Karpenísi și Mănăstirea Sfânta Parascheva din Vranghianá. A avut numeroși elevi remarcabili, dintre care unii, urmându-i exemplul, au devenit întemeietori de școli. Întreaga opera a Cuviosului Evghenie reflectă marea sa dragoste pentru Dumnezeu și semeni: a construit biserici și școli, a scris numeroase scrisori, remarcându-se prin scrierile sale teologice și compozițiile imnografice. De asemenea, a fost un neobosit lucrător al Evangheliei în vremuri de grea încercare pentru neamul său, un îndrumător luminat și un dascăl virtuos. Arta retorică, educația, înțelepciunea, curajul și voința extraordinară și le-a pus în slujba fraților înrobiți.

Cunoscându-și dinainte sfârșitul, Sfântul Evghenie Etolianul a adormit în rugăciune pe 5 august 1682, la ora 12, în Mănăstirea Vranghianá, înconjurat de iubiții săi ucenici. Biograful Sfântului Evghenie a fost credinciosul său ucenic, Ieromonahul Anastasie Górdis (1703). Recunoașterea sa oficială de către Patriarhia Ecumenică a fost săvârșită la 1 iulie 1982. Slujbă ce i-a fost închinată este compoziția monahului athonit Gherasim Mikraghiannanitul.