Legătura duhovnicească și canonică dintre Sfântul Munte și Patriarhia Ecumenică

Egumenul Sfintei Mari Mănăstiri Esfigmenu, arhimandritul Vartolomeu, vorbește despre relația canonic-bisericească a Sfântului Munte cu Patriarhia Ecumenică.

Sfântul Munte este o comunitate monahală, nu este o altă Biserică. Comunitate monahală fiind, se subordonează jurisdicțional Bisericii Mamă, care este Patriarhia Ecumenică. Așadar, Patriarhia Ecumenică este Mama Sfântului Munte. Și la fel cum copilul aleargă la mama sa atunci când vrea să-i spună ceva sau să-i ceară ceva, iar mama îl îmbrățișează cu dragoste, la fel și Sfântul Munte a prețuit mereu această legătură cu Patriarhia Ecumenică. Iar această legătură este de natură instituțională, duhovnicească, din toate punctele de vedere, iar Sfântul Munte este parte integrantă a Patriarhiei Ecumenice.

Există, așadar, această strânsă legătură, despre care eu, personal, cred că nu se datorează doar faptului că Sfântul Munte aparține, din punct de vedere instituțional, Patriarhiei Ecumenice. Eu văd această legătură și din alt punct de vedere, simplu – care, mie îmi dă mai mult curaj și energie și putere – și anume că Patriarhia Ecumenică este, dacă vreți ,,doica” Sfântului Munte și îi dă, cu atât mai mult, mai multă strălucire. De-a lungul timpului, Sfântul Munte și-a dobândit această strălucire, pe care nu o contestă nimeni, dar tocmai această splendoare este sporită de relația sa cu Patriarhia Ecumenică. Dincolo de toate acestea, eu compar Patriarhia Ecumenică cu mama care a suferit în îndelungata ei istorie și mai suferă și astăzi. Este Patriarhia crucificată care întâmpină mari greutăți, dar, în ciuda acestora, ea mai respiră încă, nu a murit, și își hrănește duhovnicește copiii ei din toată lumea, iar unul dintre copiii ei suntem și noi, Sfântul Munte, și ne supunem și facem ascultare față de Patriarhia Ecumenică și de Sinodul Patriarhal.

Au încercat mai mulți de-a lungul vremii și în multe feluri să separe Sfântul Munte de Patriarhia Ecumenică dar nu au reușit acest lucru pentru că toți văd și toți simt și toți știu că Sfântul Munte are privirea ațintită către Constantinopol, către Patriarhia Ecumenică, maica sa. Sfântul Munte se află sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice, iar Patriarhul Ecumenic este pomenit la toate slujbele care se săvârșesc zi și noapte la Sfântul Munte, lucru care nu va putea fi întrerupt niciodată, de nimeni.

Dacă este să ne referim la problemele pe care le-am întâmpinat aici, cei care au produs tulburări la mănăstirea noastră au motivat acțiunea lor ca răspuns la  atitudinea și acțiunile Patriarhiei Ecumenice. Dar, acesta a fost doar pretextul pentru că, pe parcurs, au apărut și alte probleme, mult mai complexe. Dar, este de reținut că, întotdeauna, motivul invocat de unii ca aceștia, care au produs tulburare, a fost acțiunile – cu care ei nu au fost de acord – ale Patriarhiei Ecumenice.

Ca o concluzie a celor spuse până aici cu privire la relația dintre Sfântul Munte și Patriarhia Ecumenică, părerea mea personală – care nu este strict personală pentru că se întemeiază pe relația, de-a lungul veacurilor, dintre Patriarhie și Sfântul Munte – este că Patriarhia este maica noastră, maica noastră îndurerată, iar atunci când o inima suferă, poate să dăruiască și mai multă dragoste. Pentru că durerea dă naștere dragostei mai mari, iar prin suferință sunt șterse patimile. Dispare egoismul, dispar patimile și se revarsă din inima noastră dragostea, pe care patimile și egoismul au îngropat-o. Aceasta este lucrarea pe care trebuie s-o săvârșim continuu.